E patru dimineata si n-am facut nimic bine, aveti mare dreptate sa-mi reprosati o gramada, e dreptul vostru, asumati-vi-l. Cu doua „cratime”. Am facut foarte multe greseli, eroarea incepatorului, nu am stiut decat sa ma ambalez, sa fiu entuziast.
Nu am facut decat sa ma dedic unei meserii, sa ma implic atat cat imi permite sufletul, creierul mai putin, el inca mai are nevoie de lectura ca sa poata zburda. E doar in joc de glezna. Sunt mic, sunt la inceput, ma chinui, ma zbat, dar VREAU.
Trebuie sa vreti si voi, doriti-va, aveti vise, munciti pentru ele, transpirati. Stiti ce-am aflat eu printre multe altele de cand sunt in bransa asta pe care unii o numesc "imputita"? Stiti? Ca sunt oameni care nu isi cunosc visul, care nu au vise, care nu-si pun intrebari. Tragic domnilor copii. Tragic cu caps lock. Ma iertati ca va numesc copii, nu va simtiti jigniti, bucurati-va, atat timp cat sunteti frumosi si puri. Aici nu vorbim de o scrisoare fortata de imprejurari, aici nu se intampla acte de eroism, nu sunt o Ecaterina Teodoroiu, eventual un ecaterin cu e mic bineinteles. Sunt un biet copil mai mare care tine in mod neaparat sa va vorbeasca in timpul sau liber, noaptea, cand ma plictisesc dormind. Eu nu sunt Chirila. Eu nu pot fi Chirila, tata n-a scris carti, el le-a jucat in tren cand le amesteca la septica. Nici macar Tudor nu sunt. Dar stiti care diferenta intre tata lu’ Chirila si tata lu’ Beju? Ca daca Tudor n-ar fi devenit artist si-ar fi dezamagit tatal, iar el, Tudor nu l-a dezamagit pe Ioan Chirila, marele Ioan Chirila. Eu, in schimb, mi-am dezamagit tatal, poate si pe mama, si in mod sigur am dezamagit mai multe persoane care tin la mine intr-un fel sau altul.
Eu nu sunt nici macar profesionist. Deci nu aveti dreptul sa ma judecati. Eu sunt un om. Deci aveti toate sansele. Sa ma judecati. Faceti-o! Decent...La fel cum o sa faceti cu scrierea asta, o s-o intoarceti pe toate fetele, o sa incercati sa-i descoperiti sensuri. Nu insistati prea mult, luati partea buna a lucrurilor: un om unic in felul lui, dar ascuns intre patru pereti, va vorbeste si incearca sa va spuna ceva din experienta lui minima de viata, atat, nimic mai mult. Va indeamna sa cititi! Va astept intrebarile, dorintele, frustrarile, urlati-mi-le. Le accept.
Eu vreau sa va bag in seama, sunteti foarte importanti pentru mine, ajutati-ma prin atitudinea de A VREA sa stiti. Fiti deschisi, intrebati, jupuiti-ma de viu. Indrazniti. Nu va doriti sa fiti ignorati, doriti-va sa fiti observati. Eu va observ si stiu ca puteti! Nu va dezamagiti pe voi insiva...Cititi!
Eu nu mai am timp sa citesc, timpul meu a trecut, a venit vremea sa corectez, sa ascult, sa vorbesc despre ce am citit. De fapt a venit vremea sa muncesc. De dimineata pana seara. Ca sa am ce sa mananc, ce sa iau pe mine cand merg la serviciu si cu ce plati ratele la banca.
Acum e timpul vostru. Toti cei care cititi aceste randuri, sunteti, intr-un fel sau altul, nevoiti sa munciti, asta fac eu acum, muncesc, sa supravietuiesc acestei lumi, vietii asteia. Epuizati-va energia constructiv, munciti pentru voi ca sa va fie mai usor atunci cand va trebui sa puneti o paine pe masa copiilor vostri. Merita. Si in zece minute de pauza, intre o cola si un pufulete, zambeste la o fraza din Marquez...Stiati ca Mungiu la 16 ani citea Salinger? Nu va multumiti cu putin, explorati, cunoasteti, aflati, imbogatiti-va spiritul, faceti-l sa zboare, fiti mandri de voi, de ceea ce puteti...
Tot ce faceti, faceti pentru voi, aveti libertatea de a alege, faceti-o intr-un mod pozitiv... Merita.
O sa va spun o poveste. E cu zambete. Cititi-o si dup-aia mergem la teatru, promit. O sa il vedem pe Albulescu. Mircea Albulescu, ala cu sprancene stufoase, e meserias. Vine povestea...:
Stiti de ce e important sa citesti? Ca sa afli care e rolul unui butete intr-o sala de clasa. Raspuns gresit: sa stergi tabla de creta cu el!
Citeam, absorbit, flamand, n-aveam bani de pufuleti, bausem un ceai ieftin facut de tata...ii simteam gustul si la ora 12, iar la 13 am aflat de rolul buretelui. Stiti cum e sa citesti cu tigara in gura si sa uiti sa tragi? Stiu ca nu stiti, nu va luati cartile cu voi la baie. Citeam de Preda Marin cu filtrul intre buze si citeam atat de extaziat de cele ce aflam incat fumul zbura, nu-l inghiteam, pana s-a intamplat minunea...mi-am varsat cola...pe fata de masa...Si-atunci buretele. Am rezolvat cu un burete. Daca nu as fi citit? Nu stiam ca buretele ala plin de creta poate absorbi chiar si o doza de cola. Acum ca s-a strecurat un picur si prin laptop...mai conteaza? Important era ca aflasem de stiloul lui Preda ca era de aur? Dar scrisul? De platina? Nu dragilor. Scrisul sau era o forma de existenta, un moyen de vivre...
Atat cu povestea.
E important sa cititi ACUM. „Acum” va apartine. Traim vremurile in care apar grijile, tocanita de facut, copiii de crescut, „mersu’ la lucru”, jungla umana, va doriti cariere si bani, asta va necesita investitie in timp, iar serile sunteti obositi, va e sa deschideti o carte. Acum timpul va apartine. Doriti-va sa stiti sa raspundeti la fiecare intrebare pe care o sa v-o adreseze plodul pe care-l veti avea mai tarziu. Nu va doriti sa munciti pana seara pentru a-l putea trimite la meditatii pe bani. Visati sa munciti pana la 3 si restul sa il petreceti langa fiicele voastre, langa baieteii vostri...o sa fie mult mai castigati, veti fi mult mai fericiti, veti avea satisfactii mult mai mari stiind ca va permiteti sa ii invatati voi, o sa simtiti o data in plus ca va apartin. Iar in timp veti zambi afland cat de mult va seamana pentru ca i-ati modelat si invatat VOI, nu pe banii vostri, ci pe SUFLETUL vostru.
Doriti-va sa stiti mai mult decat ieri azi, nu va multumiti cu putin...
Banii, cardurile, se pot pierde pentru ca sunt realitati palpabile, insa ce-i in cap si-n suflet nu se pierde never ever...cunostintele, cunoasterea, cuvintele, abecedarul, dictionarul vostru intim, tot ceea ce ati acumulat, asimilat citind, invatand, nu se pierde, el exista in VOI si va pleca odata cu VOI cand „va veti inchide pravaliile.”
V-am scris cu drag, eu, un om cu o mic si m de mana. Va doresc s-ajungeti oameni cu caps lock.
Esti patetic.
RăspundețiȘtergere