No comment... just listen

Cateodata...

Cateodata stau si ma gandesc la trecut,
La prezent, si la viitor...
Cateodata imi arunc gandurile spre ce am facut,
Spre copilarie, sau spre dor.
De fiecare data cand fac asa ceva,
Raman cu un gust amar.
Parca toata fiinta mea isi pierde seva
si parca vad frumosul tot mai rar.
De ceva vreme, am inceput sa nu mai cred.
Am devenit un ateu 90% convins.
Vad totul cum se stinge incet, incet,
Fara o lacrima, cu zdrente inecate in plans.
Toata lumea in jur zambeste si ma priveste
cu mila celui ce se crede superior.
Nu mai vreau priviri ce se scurg din ochi de peste,
Cu un risctus stricat de zambet interior.
Nu sunteti deloc mai buni ca mine,
Sau mai curati decat sangele din inima mea.
Va credeti perfecti? sa va fie de bine...
Candva o sa vina si langa mine cineva...

Dependenta si codependenta

Am preluat randurile de mai jos de pe blogul lui Cabral Ibaka. La randul lui, el le-a primit de la altcineva. Mi-am permis sa vi le prezint si voua. Nu imi compar blogul, ca numar de cititori, cu cel al lui Cabral. Dimpotriva... Dar consider ca e important sa afle cat mai multa lume. Poate cumva vom reusi sa luptam impreuna. Cititi cu inima, analizati cu sufletul...

"Este o seara in care ma gandesc foarte mult la trecutul meu,incep aceasta poveste asa deoarece mi-ar place ca persoana care o citeste sa intelega mesajul pe care sufletul meu il ascunde din cauza durerii, durere pe care nu vrea sa o lase sa iasa de teama ca daca si ea se va duce atunci ce va mai ramane…

Durere…un cuvant ce multi nu vor sa il auda sau sa il rosteasca,pentru mine e tot ce mi-a mai ramas,este ce ma tine in viata,este trecut,prezent si viitor,sunt eu iar durerea face parte din viata mea.Ea imi tine vie amintirea trecutului,tot ce a insemnat viata mea,deci cum sa o reneg,cum sa o alung ? ….e ca si cum m-as alunga pe mine si mi-as nega existenta.

Totul a inceput acum 2 ani,defapt atunci a inceput sfarsitul chiar daca eu una nu imi dadeam seama.Ea era langa mine,ea insemnand totul pentru mine,ea era viata mea,fericirea mea,prietena mea,era acel ceva ce ma completa. Ea era dependenta mea.

Dar ca sa nu ma abat de la subiect caci in seara asta nu voi scrie despre dependenta de persoane,chiar daca titlul acestui articol este in totalitate despre orice fel de dependenta,acum voi vorbi strict despre acea dependenta care mi-a inchis viata.

In urma cu 2 ani toata viata mea a luat o mare intorsatura,fratele meu,sange din sangele meu si carne din carnea ea,a tinut sa imi spuna adevarul,sa ma roage sa-l ajut,era dependent…si oare de ce substanta….de HEROINA una dintre problemele grave cu care se confrunta Romania dar pentru care nimeni nu are nici o rezolvare sau mai bine zis nimeni nu ia nicio masura.

Acel moment a venit peste sufletul meu,peste mintea si ratiunea mea ca un cutremur,ca un vulcan a caruia lava clocotea incat sa dea pe dinafara,a distrus in totalitate linistea si monotonia care se asternusera in inima mea de om obisnuit.

Nu pot sa descriu o secunda ce am simtit,cert este ca viata mea luase o mare intorsatura,viitorul meu nu se mai zarea din acel nor gri de incertitudini,freamate si intrebari pentru care nu aveam niciun raspuns.A fost un domeniu nou pentru mine,imi era teama de tot ce misca in jurul fratelui meu,imi era teama de el,de reactiile lui si de venirea serii,de primul semn al sevrajului,de neputinta mea,de necunoasterea situatiei care imi alunga si ultimul gram de putere.

Ea era langa mine iar mie imi era teama pentru ea,o alungam din acea camera luminoasa si spatioasa de apartament,acea camera care datorita acestei vesti devenise din ce in ce mai neincapatoare,mai sufocanta.

Totusi datorita dragostei pe care o port fratelui meu si fostei mele iubite am reusit sa trec cu forte supraomenesti peste acele 3 zile de chin.Au fost 72 de ore in care am reusit sa inchid ochii doar pentru 3 ore,72 de ore de chin,in care singurul lucru care imi dadea forta era dragostea si speranta ca voi reusi sa-mi am iar fratele aproape,un baiat stilat,aranjat,sportiv care acum devenise o epava,o imagine dura a vietii care nu ne cruta si nu ne intreaba daca am facut bine sau rau celor din jurul nostru.

Problema pe care eu nu am inteles-o si incerc si acum sa o inlatur din mintea si sufletul meu,totul tine de vointa celui dependent,nu de mine ca sora,nu de viata pe care puteam atunci sa o ofer,nu de familie….

Un an de zile a fost brazdat de nenumerate sevrajuri,de vizite la spital,de bolii,de multe plecari ale mele din casa unde locuiam,nimic nu mai conta decat sa fac ceva sa scap de aceasta otrava care parca imi otrivise si mie sangele,ma infestasem doar incercand sa ajut,oare era codependenta ?

Cert este ca tot ce tinea de aceasta lume a drogurilor mie imi provoca repulsie,ma durea si uram acest cuvant.

Dupa un an de zile lucrurile au luat-o razna de tot,fratele meu ajunsese sa doarma pe strada,sa arate ca un vagabond,timp in care eu mi-am pierdut iubita,casa si m-am intors in aceasta tara de unde plecasem acum 9 ani ca sa imi fac un viitor.

Venirea mea aici si faptul ca ii aratam ca el este mai presus decat viata mea,am crezut ca vor schimba multe,dar credeti-ma ca nu imi recunosteam fratele,nu mai era el,tot ce conta pentru el era cum sa isi procure urmatoarea doza,cum sa faca rost de bani ca sa nu intre in sevraj.Mi-ar placea sa pot descrie in cuvinte tot ce tine de aceea perioada dar sunt lucruri si sentimente care nu se pot transforma in cuvinte incat sa isi gaseasca locul pe aceasta pagina.

Acum este in puscarie pentru 5 talharii,fapte care exista dar nu in acesta incadrare,iar eu sunt tot aici,in aceasta tara si acest oras.M-am zbatut un an cu un proces care am crezut ca va duce undeva.A dus…la 8 ani de puscarie,o viata distrusa si o familie daramata in aceasta prapastie.

Prezentul lui este cum este,dar cum va fi viitorul,va mai avea oare unul ?

In momentul cand s-a decis sa imi ceara ajutorul el era deja distrus,eu nu…dar aceasta experienta mi-a dat viata peste cap,am pierdut tot ce am cladit 7 ani intr-o secunda.Nu mai am prieteni,nu mai simt pe nimeni aproape,imi e teama sa ma apropi de cineva deoarece imi e teama sa nu il manjesc cu acest venim care imi curge prin vene.

Si cum va spuneam durerea e singura care imi aduce aminte ca am avut o viata,ca am fost fericita,ca am iubit si trait mereu cu placere intensitatea acestei vietii,dar totusi viata nu te iarta."