joi, 25 februarie 2010

Monotonia care ne lipseste

Ea era in bucatarie, pe canapea, si butona telecomanda. Apartamentul era plin de sunete. Acum a ajuns pe un canal de comedie. Si rade sonor, cu pofta. In chiuveta sunt vasele de la cina pe care au gatit-o amandoi. El o aude din baie si zambeste. Apoi se uita cu un oftat in oglinda si sopteste o dorinta secreta...

Dorinta a prins viata. El a lasat-o sa prinda viata. Sau poate viata l-a prins pe el... i-a dat ce a cerut: si-a pierdut capul din iubire, a trait mai intens decat visase... a fost fericit. Nu regreta nimic din ce a facut. N-ar face altfel acum, daca ar fi sa intoarca timpul inapoi. Dar casa nu mai e plina de sunete. Sunetele sunt acum doar in mintea lui. E sambata seara si ea lipseste. Nu e nici la calculator, nici in pat. Toate gesturile ei, ata de cunoscute lui, s-au mutat acum in prezenta altcuiva.

Si monotonia in doi, pe care el a vrut sa o sparga, e sparta de tot. Ca o cana care a cazut pe gresie: n-o sa mai fie niciodata la loc pe raft. E dusa de tot. De tot... Acum un moment era aici, bine ancorata si sigura, iar acum nu mai poate fi unde a fost. O fapta, ca o bagheta magica, a schimbat totul. Definitiv. Iar problema cu monotonia este ca atunci cand devine trecut iti lipseste ingrozitor...

marți, 16 februarie 2010

Rad cand imi vine sa plang...

Ei stiu sa schimbe copacul in trunchi,
Ei vor sa auda cum ramuri se frang,
Ei cred ca pot sa ma vada-n genunchi
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...

Ei stiu sa rupa o aripa-n zbor,
Ei vor sa imbrace in haine ce strang,
Ei pot sa puna-ntrebari care dor
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Eu stiu ca miine e o zi,
Eu stiu ca, oricum, ce va fi va fi,
Eu stiu sa cred si raul sa-l alung...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Ei stiu sa calce-n picioare minuni,
Ei vor sa spuna cuvinte ce frang,
Ei pot sa schimbe duminica-n luni
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Ei vor sa nu ma auda cantand,
Ei stiu sa rada cand pumnii mi-i strang,
Ei cred ca pot sa ma vada plangand
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

joi, 11 februarie 2010

Valentine's Day ... o prostie?

Da, o prostie care de fapt nu arata cat de mult tii la o persoana. Traim intr-o Romanie in care conteaza banul, iar notiunea de "valoare simbolica" nu exista. Personal nu mai cred in "Ballantine's Bey" (cum zice sor'mea Zurly) cam de vreo 2 ani... La inceput eram si eu in randul celor care ii faceau fericiti pe comerciantii de ursuleti, inimioare si iepurasi de plus. E perioada in care, noi, baietii, suntem supusi unei presiuni imense. Comerciantii incearca in aceasta perioada sa dea lovituri financiare exploatind disperearea celor care cred ca dragostea se cumpara. Sau disperarea celor care cred ca dragostea trebuie demonstrata inclusiv financiar. O presiune importanta poate veni si din partea fetei de langa tine. Cea pe care incerci sa o seduci sau cea alaturi de care te afli deja intr-o relatie clasica. In mare, exista doua categorii de femei: unele care merita atentie si pitipoancele disperate dupa bani, cadouri si tot felul de avantaje. Sper ca e limpede cui n-ar trebui sa-i faci vreodata un cadou. De fapt, tot ce ar trebui sa conteze, e faptul ca inima, mintea si trupul tau ii apartin ei. Iar daca sunteti singuri in aceasta perioada, nu disperati. Inchidet ochi, relaxati-va, ganditi-va la tot ce ati avut frumos in viata, si la ceea ce va asteapta inainte. Voua, tuturor, si mai ales umbrelor vechi din trecutul meu, mi-am permis sa le dedic o piesa...