Ce dreacu fac?

E ora 9 seara. Peste cateva ceasuri, plec in concediu. Nu, nu ma duc departe. Doar acasa. Ce simplu suna, nu? Acasa... da, mi-e dor de ai mei. Pana atunci insa stau si pierd vremea la o cafea, in ArtCafe. E liniste. Sau ma rog, cata liniste poate fi atunci cand asculti jazz. Incerc sa nu ma gandesc la ce mi-au spus unii si altii zilele astea. Au fost cateva saptamani nasoale. Am reusit sa slabesc, mancand si dormind pe apucate. Acum vreau sa recuperez, cu mancare "ca la mama acasa". Pana atunci ma uit la cei din jur. Chipuri si gesturi. Unii rad. Altele sar din floare in floare. Numai cine vreau eu nu da nici un semn cat de mic. E acolo, in grupul din separeu. Eu stau aici, solo, cu o cafea mare, facuta de Coco. Scriu. Nici macar nu mai gandesc ce scriu. Imi plimb pur si simplu degetele pe tastatura. Sa vedem ce va iesi. Scriu si citesc blogurile altora. Cabral... Bendeac... Fratemiu si-a revarsat frustrarea de a fi inselat pe blog. O sa iti treaca fra. Eu stau si o privesc pe gagica in cauza, cum sta fericita in bratele altuia. Nu ma mai intereseaza. Nici macar mila pentru vreunul din ei nu mai simt. Iar acum, stau, pur si simplu... Nu mai vreau sa fac nimic. De fapt... mint. Vreau sa uit de toata lumea. Sa stau doua saptamani deconectat de tot ce inseamna Sibiu, servici, prieteni si "prieteni". Sa lenevesc. Apoi sa ma intorc inapoi in Art, sa o fac lata la un "beer party", dupa care sa ma reintorc in monotonul si cenusiul vietii mele de zi cu zi. Si apoi? Ce dreacu fac?

Cateodata e bine sa taci si sa asculti...

A venit toamna... Nu ne-am mai intalnit de mult, draga cititorule. Ti-am promis candva ca imi voi deschide inima fila cu fila aici, pentru tine. Intre timp mi-am dus inima la reparat. Ii sarisera cateva arcuri, de la atatea socuri. Pe langa asta insa, am mai primit si replici ironice din partea celor care nu pot sa inteleaga ca inca mai sunt oameni care plang, oameni care rad, oameni care daruiesc trandafiri, oameni romantici... Asta sunt eu... Nu va convine, ignorati-va. Stati linistiti, nu am sa va fac petitie la UE. Doar am sa fiu asa in continuare. Apropo, vara asta am vorbit cu ingerii, iar acum rad si glumesc cu copii rasfatati si frumosi... acum insa e relaxare totala... stau cu picioarele in sus, pe pereti, lumina e difuza si gandul imi zboara... incep sa imi creasca din nou aripile...
Acum sterge-ti tristetea si machiajul fals de pe fata, zambeste si asculta si tu... nu te costa nimic... poate doar un simplu click... http://www.youtube.com/watch?v=iNDrZPctw1E