Aproape zilnic in viata suntem pusi in fata unei alegeri... De la o banala optiune privind vestimentatia zilei, sau a alege intre un sanvis sau o pizza, pana la alegeri care din start iti vor marca viitorul, cel putin viitorul apropiat, daca nu cel de lunga durata. Si aproape pentru fiecare decizie pe care o facem, vine o clipa in care ne intrebam "oare ce ar fi fost daca alegeam altfel?"... M-am intrebat si eu asa la un moment dat. Si am ajuns la concluzia ca nu are rost sa regreti nici o decizie. Daca ai ales ceva, fara sa fii constrans spre acea directie, atunci nu are rost sa regreti, sa traiesti in trecut. Viata merge inainte si de fiecare data ne pune in fata unor alegeri. Cea mai grea alegere este insa aceea de a spune liber ceea ce simti, ceea ce gandesti sau a masca totul, de dragul unora. Recent, un ingeras m-a "amenintat" ca imi invineteste ochii daca imi voi manifesta gandurile si sentimentele fata de ea. La inceput am acceptat amenintarea. Si le-am tinut in mine. Ba chiar am incercat sa fug de persoana in cauza. Nu a mers. Si nici nu ma mira ca nu a mers. Nu sunt genul de om care sa isi ascunda sentimentele. Sau sa si le inabuse cu forta. Asa ca am decis sa continui. Am sa zambesc, am sa trimit trandafiri si am sa daruiesc inimioare pe mess. Nu ma intereseaza ce va fi, eu am ales. Tocmai pentru ca nu caut pitipoance, ci o femeie adevarata, care sa stie sa fie frumoasa si feminina, dar sa straluceasca si prin ceea ce gandeste, prin frumusetea interioara. O femeie care sa aiba grija de mine, dar si de ea. O femeie care sa ma lase sa am si eu grija de ea. Care sa se abandoneze in bratele mele, iar eu sa ma abandonez in bratele ei. Cer prea mult? Nu cred. eu am ales... tu, ingerasule?
si ca sa raspund provocarilor pe blog venite din partea celor care nu mai stiu sa zboare: Nu stiu daca exista barbati adevarati, dar exista barbati care stiu sa iubeasca cu adevarat si sa faca o femeie fericita. Si cred ca asta e tot ce conteaza!
