Postare pentru suflet roz cu dungi albastre...

Iar m-a prins 4 dimineata... ce naiba caut eu treaz la ora asta, nu stiu... de fapt, stai, ca stiu. am dormit ca un porc ieri toata ziua si acum nu am somn. Iar dau iama in blogurile vecinilor. Anamaria are dreptate cu postarea ei, legata de Mile Carpenisan. Mariuta, incep sa cred ca ne-am ales o meserie stupida... desi, noi suntem mai feriti decat Mile. Dar asta-i viata de artist, vorba cantecului... Fratemiu isi aniverseaza (oarecum) blogul... Sa-ti traiasca si sa iti creasca... Daca mi-as studia postarile mele de la inceput, m-as da cu capul de pereti. Cand ma gandesc ca am inceput sa postez doar ca sa imi vars necazul dupa despartirea de cineva drag... o umbra veche ce imi bantuie visele tot mai rar... am auzit ca se marita si asteapta si un copil. Sa-ti traiasca si tie... si sa fie la fel de frumos si de bun in suflet... Na, ce tampenii scriu eu la ora asta... Cineva imi zicea sa scriu ceva de Sarbatorile de Pasti...(sau Paste?)... Las' ca are cine sa va umple capul cu asa ceva... cel mai tare ma amuza astia cu reclamele... "de pasti, mega oferta"... "petrece de pasti, doar la..."... a trecut Valentine's Day, acum e Pastele, apoi urmeaza reclamele de tip "vara asta" si apoi Craciunul... cel putin pentru mine devin tot mai amuzanti... in fine... noi sa fim sanatosi. Intre timp astept reclama aia care sa iti spuna cum poti fi un crestin adevarat si ce ar trebui sa intelegem noi in aceasta perioada pascala. Sau reclama aia care sa iti spuna cum sa tratezi timiditadea (pe bune, nu glumesc) si sa iti faci curaj atunci cand intalnesti o fata cuminte, cu ochi frumosi, cu care stii ca ai vrea mai multe, dar habar nu ai cum sa te comporti, ce sa-i spui si ce sa faci... dar poate, despre astea, intr-o postare viitoare...
pana atunci, sa fiti iubiti, si sa aveti parte de o sarbatoare asa cu credeti voi ca meritati...

Interviu imaginar cu gandurile mele

-Buna...
-Buna ce?
-Buna ziua.
-Daca zici tu, asa o fi.
-Adica ce vrei sa zici? Ca nu e o zi buna? Uita-te afara, pe geam. A venit primavara. Iese si soarele...
-Asa o fi. Eu deocamdata mai am de muncit pana sa ajung la nivelul asta.
-Pai?
-Nici un "pai". Cred ca am ajuns la ceea ce "o umbra veche" numea "criza sfertului de viata" la barbati.
-Da, cred ca stiu la ce te referi.
-Oare? Chiar stii?
-Hai sa vedem... Ai aproape 30 de ani, simti ca nu ai realizat nimic care sa conteze pana acum, ai trecut de cateva ori pe langa femei care ar fi vrut sa te iubeasca si nu ai stiut sa le tii langa tine, nu prea ai prieteni adevarati si nu mai stii ce inseamna distractia. Si in plus, muncesti, sau crezi ca muncesti, pana iti sar ochii, sau pana aprope adormi pe tastatura de la birou. Nu ai casa ta, nu ai iubita ta, nu ai viata ta. Corect?
-Da, cred ca ma cunosti destul de bine...
-si? Ce ai de gand sa faci? O sa stai acolo, in fundul patului, plangandu-ti de mila, cu laptopul in brate, scriind aiurea pe un blog tampitel si siropos?
-Sincer? Habar nu am!!! Imi vina sa urlu, sa imi iau lumea in cap, si sa ma duc cat vad cu doi ochi! Sa uit de serviciu, sa uit de frati, sa renunt la asa zisii prieteni... Sa ma duc undeva unde sa nu fiu nici "fra", nici "fraierul de Liviu", nici "Beju cel care face colegii sa se tina de nas"... undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni...
-Si???? Ce naiba mai astepti?
-Pai, uite, vezi tu, traim inca intr-o societate dominata de bani, de nevoile societatii si de nevoile sociale si fiziologice ale persoanei. Asa ca, din anumite puncte de vedere inca nu imi permit.
-Bulshit! Esti un las, asa cum ai fost intotdeauna. Mereu ti-ai gasit scuze si ai ales calea cea mai usoara! La naiba, ce dracu, zici ca nu esti barbat! Dovedeste macar o data ca ai coaie si fa si tu ceva care sa le arate celorlalti cine esti cu adevarat.
-Ce usor iti e tie sa vorbesti... stai ascuns acolo, adanc in mine, si te doare in paispe. Nu tre sa dai ochii zi de zi cu aceleasi priviri acuzatoare, cu aceeasi oameni care cred ca ei au pus coada la pruna si ca doar ei sunt perfecti si restul tre sa-i asculte si sa faca ce si cum zicc ei...
-Mda... eram sigur ca asa o sa raspunzi...
-Stiu. De aia am si raspuns... Dar s-ar putea sa ai o mare surpriza intr-o zi... Pentru ca Liviu nu mai doarme... chiar daca unii numai asta vad... in spatele ochilor mei inchisi sunt niste planuri... iar unii s-ar putea trezi intr-o dimineata, si sa descopere ca au nu mai au un fiu, un frate, un coleg... cine stie ce se ascunde in mintea aia mica si creata a lui Liviu...
-O sa cred cand o sa vad... Pana atunci, noapte buna!
-Noapte buna si tie...

Si noi? Noi nu ne mai vedem joi?

Am aflat cu tristete, citind blogul lui Cabral ca Tribunalul a decis... Tudor Chirila nu mai are voie sa cante piesele compuse in perioada Vama Veche... "americanii-s de vinaaaaaa"... imi vine sa plang... iubesc piesele alea... oameni buni, TREZITI-VA! Cum adica? Sunt piesele cu care mi-au trecut anii de liceu...sunt piese cu care m-am trezit din betie, sau ritmuri pe care le-am murmurat in bratele femeilor ce le-am iubit. Da, stiu ca am in calculator toate piesele lor, ca exista internet unde le vom putea asculta in continuare... Dar parca nu suna la fel... Atunci cand esti inconjurat de sute de necunoscuti care striga impreuna cu tine... "Ne vedeeeem joiiii, am urlat dupa ea... Vreau sa vii joooi"... Si mai vreau sa spun ceva... "iarna tu esti marea mea"... Offff... o sa imi fie dor de acele momente... mai ales ca unele au in ele amintiri dureros de placute... Dar asta e viata... cred ca orice lucru bun si frumos are si un "epilog"...

Ganduri de ziua mamei...

E 4 dimineata... nu pot dormi. Citesc blogurile prietenilor si incerc sa imi adun gandurile. Randurile astea mi-au venit in cap citind cele scrise de Anamaria pe blogul ei... si mai ales citind randurile scrise cald, undeva jos, la comentarii, si semnate simplu... "mama"... ati observat cat de simplu e cuvantul asta? primul cuvant pe care il rostim, primul cuvant pe care invatam sa il scriem... un cuvant atat de mic dar atat de cald... spre rusinea mea, am uitat sa iti multumesc, mama... sa iti multumesc ca ai tacut, ca ai plans, ca ai rabdat, ca m-ai incalzit cand tie iti era frig, ca mi-ai hranit sufletul cand tie iti era foame... stiu ca nu am fost fiul perfect... dar tu m-ai rabdat asa cum sunt. Si ai stiut intotdeauna sa ma faci sa inteleg si sa vad lucrurile asa cum trebuie... nu am prea multe cuvinte sa iti spun... cand eram mici invatam atatea poezii dedicate mamei... le uitam, le invatam din nou si le spuneam speriati... astazi nu mai stiu ce sa iti spun... poate doar un MULTUMESC... si daca nu ti-am spus pana acum... TE IUBESC!

P.S. - Si o precizare... desi cred ca v-ati dat seama... EA E MAMA MEA!

O Baba, doua Babe... leapsa

Personal nu as fi scris aici despre ceea ce urmeaza. Dar am primit leapsa de la colega si prietena (sper eu) mea Anamaria. Care l-a randul ei a luat-o de la Ciprian si uite asa am ajuns sa scriu si eu despre babele astea... cu sau fara cojoc... He he :))
Singura mea problema e ca nu prea le am la faza asta cu leapsa. Mai ales pe blog... Dar cum e primavara afara, iese soarele tot mai des si ma enerveaza :P albul din ghiocei, am zis, fie ce-o fi. Asa ca, Mariuta mica, sorry daca nu iese asa cum trebuie. Oricum, personal nu cred in chestia asta cu babele. Cum nu mai cred nici in mos Craciun. Sau in Valentine's Day. Am devenit un fel de Toma Necredinciosul. Sa fim seriosi, cati isi mai aduc aminte peste doua, trei luni ce baba si-au ales. Parca va si vad stand la sfarsit de an... "Ahaaaa! de Baba mea a plouat! De aia mi-a mers rau anul asta!"... Get real people! Oricat as fi eu de idealist si de romantic, sunt unele chestii pe care nu pot sa le inghit... Prefer sa ma bucur de soare, sa savurez un capucino in balcon, si sa ma gandesc la ziua in care imi voi gasi cu adevarat jumatatea. Pana atunci insa, pentru orice eventualitate, Baba mea e pe 6 :D

P.S. - leapsa... cica... de la mine, catre: Zurly, Razvan, Simona si gasca ArtCafe