Exista in viata noastra momente in care stam si ne intrebam oare de ce ni se intampla x sau y lucru? "De ce mie? De ce asta? De ce acum?"... Cu siguranta fiecare am avut ganduri de genul asta cel putin o data in viata. Chiar mai frumos este cand ajungem la discutii cu Dumnezeu. "Doamneee, de ce mi-ai dat mie asta...?" si dai cu lacrimi si pumni in piept. Hai sa o spun pe aia dreapta, si eu am trecut prin asa ceva. Am si plans. Si m-am jurat ca fac orice, doar sa trec peste momentul cu pricina. Sa fim seriosi... cati dintre noi nu facem asa? Iar dupa ce trece "potopul" revenim la vechile noastre obiceiuri. Numai ca intre timp, unii afla ceea ce mi-a ajuns si mie in fata ochilor, si prin creieras... Doamne Doamne ne da fiecare clipa din viata noastra, fiecare intamplare si fiecare persoana care ne influenteaza, cu un anume scop. Cu aceassta ocazie tin sa-i multumesc sus numitului Doamne-Doamne... pentru toate persoanele de sex feminin care au trecut prin viata mea. Mai ales ca mi-am dat seama ca atunci cand ne ia pe cineva de langa noi, mereu ne da posibilitatea de a invata ceva din etapa care s-a incheiat, si ne ofera pe altcineva, care sa invete altceva, si sa umple golul ramas. Iar cand invatam tot ce vrea El sa ne invete, Doamne-Doamne ne aduce langa noi persoana care ne va fi alaturi toata viata. Eu pana acum am invatat increderea, am invatat tradarea, am invatat sinceritatea si puritatea din privirea unui om, iar acum invat despre prietenie adevarata, care sa iti bandajeze ranile. Vom vedea ce va mai fi...
Si va dau un sfat: fiti intotdeauna voi insiva... liberi... fara ziduri... oricat ar durea unele rani, se vindeca mai rapid daca lasi pe altii sa ti le atinga, sa ti le mangaie si sa ti le sarute...
luni, 27 aprilie 2009
vineri, 24 aprilie 2009
Lupta cu valurile
2002, Vama Veche, pe terasa la clatite. Pana atunci dialogul era complet dezlanat, batranul hipiot bolborosea cate ceva despre cum s-a schimbat Vama, despre cum s-au schimbat oamenii de acolo, se razvratea ritmic impotriva tanguitoarelor manele ce se unduiau dizgratios adunate de vant si scurse uleios peste fetele noastre…
Eu mosmondeam unidirectional focusat intr-un pepene galben in care se balacea amorfa o gasca de clatite rumenite in tigaie, trase in rom, batjocorite prin nuca si acoperite cu cativa nori de frisca…
La un moment dat, intrerupand parca vacarmul strazii, printre particulele minuscule de praf ridicat de masini scumpe si cu jante sclipicioase, batranul hipiot spuse:
In viata e ca in mare, cu cat te agiti mai mult, cu cat te lupti mai mult cu valurile, cu atat obosesti mai repede… o lupta continua si sleitoare care se termina intotdeauna cu altceva decat ti-ai dori tu.
Si aici apare dilema mea…
Faci ca mine, ti le iei in piept ca Belodedici, te lupti, tragi, nu-ti lasi momente de odihna, sau te lasi relaxat in voia sortii, te duci unde te impinge ea, te multumesti cu ce primesti si nu-ti permiti sa vrei mai mult?
Pentru ca, de stai sa te gandesti, amandoua variantele au minusurile lor… de te lupti - obosesti, nu ai hodina, te lovesc toate, iti pui in fata tot timpul limite ce trebuiesc trecute, praguri ce trebuiesc escaladate. De te lasi moale si flasc va trebui sa te multumesti cu ce pica, nu-ti vei ingadui visuri, nu vei avea dreptul sa speri la mai mult.
Care e varianta ta?
joi, 23 aprilie 2009
Vise catre ingeri
Azi noapte am visat un inger...
Ce banal suna, nu?
Dar stiu sigur, era ingerul ei,
Ingerul ei pazitor.
L-am strans in brate.
Si l-am rugat sa imi incalzeasca
Visele zgariate de scoarta de copac.
M-a privit fara sa zica nimic.
Ochii lui m-au incalzit
si m-au inghetat in acelasi timp.
Mi-e frica, dar simultan
Simt speranta cum infloreste
in adancurile mele.
Si atunci am strigat
Din toata puterea inimii:
TRAAAIEEESSSSSCCCCCC!!!!!
Fara Reguli...
Ne aruncam intotdeauna cu capul inainte, calculand fiecare pas privit printre regulile societatii in care traim. Ce s-ar intampla insa daca ne-am calcula pasii in functie de sentimentele noastre? Sa zbori atunci cand vrei tu sa zbori, nu cand iti cere societatea. Sa iubesti cand si cum vrei tu, fara teama ca vei fi privit drept "Ciudat" de catre cei din jur. Sa poti exprima liber ceea ce e in mintea si inima ta, fara sa stai sa te intrebi cum vor reactiona cei carora le vorbesti. Unii ar spune ca o lume fara reguli ar fi anarhie, si ca fiecare ar face ce l-ar taia capul... oare asa sa fie? Nu am fi mai fericiti daca am iubi pe cine vrem, fara sa ne fie frica de despartiri? Eu inca vreau sa fiu liber sa strig "IUBEEEESC"... fara sa imi fie teama ca voi fi privit ca un nebun, fara sa imi fie teama ca ea se va uita la mine prin lentila regulilor impuse de asa zisa societate moderna, gandindu-se de mii de ori inainte a-mi da un raspuns...
miercuri, 22 aprilie 2009
Cateodata gandim prea mult
Stam de multe ori, cu viata in propriile noastre maini, si ne gandim prea mult. Inaltam ziduri in jurul nostru, gandind ca asa nimeni nu ne poate face rau. Speram totusi sa gasim iubirea. Dar niciodata nu ne intrebam ce e de fapt iubirea. Si cand apare cineva care e gata sa riste totul pentru noi, inaltam si mai mult zidurile din jurul nostru. Si apoi aruncam cheia. Ne numim fiinte rationale, care gandesc cu creierul. Si uitam de cele mai multe ori sa ne ascultam inima. Cat de des reusim sa facem asta? Cat de des am fi dispusi sa ne lasam inima in mainile unei persoane care ne ofera in schimb inima sa? Cateodata gandim prea mult... si analizam prea mult... si uitam sa ne traim aceasta cursa perpetua care se numeste viata... cateodata gandim prea mult, si uitam ca fericirea si iubirea se simt cu adevarat in doi... dar cateodata gandim prea mult...
luni, 20 aprilie 2009
Scrisoare deschisa de la mine catre lume
E patru dimineata si n-am facut nimic bine, aveti mare dreptate sa-mi reprosati o gramada, e dreptul vostru, asumati-vi-l. Cu doua „cratime”. Am facut foarte multe greseli, eroarea incepatorului, nu am stiut decat sa ma ambalez, sa fiu entuziast.
Nu am facut decat sa ma dedic unei meserii, sa ma implic atat cat imi permite sufletul, creierul mai putin, el inca mai are nevoie de lectura ca sa poata zburda. E doar in joc de glezna. Sunt mic, sunt la inceput, ma chinui, ma zbat, dar VREAU.
Trebuie sa vreti si voi, doriti-va, aveti vise, munciti pentru ele, transpirati. Stiti ce-am aflat eu printre multe altele de cand sunt in bransa asta pe care unii o numesc "imputita"? Stiti? Ca sunt oameni care nu isi cunosc visul, care nu au vise, care nu-si pun intrebari. Tragic domnilor copii. Tragic cu caps lock. Ma iertati ca va numesc copii, nu va simtiti jigniti, bucurati-va, atat timp cat sunteti frumosi si puri. Aici nu vorbim de o scrisoare fortata de imprejurari, aici nu se intampla acte de eroism, nu sunt o Ecaterina Teodoroiu, eventual un ecaterin cu e mic bineinteles. Sunt un biet copil mai mare care tine in mod neaparat sa va vorbeasca in timpul sau liber, noaptea, cand ma plictisesc dormind. Eu nu sunt Chirila. Eu nu pot fi Chirila, tata n-a scris carti, el le-a jucat in tren cand le amesteca la septica. Nici macar Tudor nu sunt. Dar stiti care diferenta intre tata lu’ Chirila si tata lu’ Beju? Ca daca Tudor n-ar fi devenit artist si-ar fi dezamagit tatal, iar el, Tudor nu l-a dezamagit pe Ioan Chirila, marele Ioan Chirila. Eu, in schimb, mi-am dezamagit tatal, poate si pe mama, si in mod sigur am dezamagit mai multe persoane care tin la mine intr-un fel sau altul.
Eu nu sunt nici macar profesionist. Deci nu aveti dreptul sa ma judecati. Eu sunt un om. Deci aveti toate sansele. Sa ma judecati. Faceti-o! Decent...La fel cum o sa faceti cu scrierea asta, o s-o intoarceti pe toate fetele, o sa incercati sa-i descoperiti sensuri. Nu insistati prea mult, luati partea buna a lucrurilor: un om unic in felul lui, dar ascuns intre patru pereti, va vorbeste si incearca sa va spuna ceva din experienta lui minima de viata, atat, nimic mai mult. Va indeamna sa cititi! Va astept intrebarile, dorintele, frustrarile, urlati-mi-le. Le accept.
Eu vreau sa va bag in seama, sunteti foarte importanti pentru mine, ajutati-ma prin atitudinea de A VREA sa stiti. Fiti deschisi, intrebati, jupuiti-ma de viu. Indrazniti. Nu va doriti sa fiti ignorati, doriti-va sa fiti observati. Eu va observ si stiu ca puteti! Nu va dezamagiti pe voi insiva...Cititi!
Eu nu mai am timp sa citesc, timpul meu a trecut, a venit vremea sa corectez, sa ascult, sa vorbesc despre ce am citit. De fapt a venit vremea sa muncesc. De dimineata pana seara. Ca sa am ce sa mananc, ce sa iau pe mine cand merg la serviciu si cu ce plati ratele la banca.
Acum e timpul vostru. Toti cei care cititi aceste randuri, sunteti, intr-un fel sau altul, nevoiti sa munciti, asta fac eu acum, muncesc, sa supravietuiesc acestei lumi, vietii asteia. Epuizati-va energia constructiv, munciti pentru voi ca sa va fie mai usor atunci cand va trebui sa puneti o paine pe masa copiilor vostri. Merita. Si in zece minute de pauza, intre o cola si un pufulete, zambeste la o fraza din Marquez...Stiati ca Mungiu la 16 ani citea Salinger? Nu va multumiti cu putin, explorati, cunoasteti, aflati, imbogatiti-va spiritul, faceti-l sa zboare, fiti mandri de voi, de ceea ce puteti...
Tot ce faceti, faceti pentru voi, aveti libertatea de a alege, faceti-o intr-un mod pozitiv... Merita.
O sa va spun o poveste. E cu zambete. Cititi-o si dup-aia mergem la teatru, promit. O sa il vedem pe Albulescu. Mircea Albulescu, ala cu sprancene stufoase, e meserias. Vine povestea...:
Stiti de ce e important sa citesti? Ca sa afli care e rolul unui butete intr-o sala de clasa. Raspuns gresit: sa stergi tabla de creta cu el!
Citeam, absorbit, flamand, n-aveam bani de pufuleti, bausem un ceai ieftin facut de tata...ii simteam gustul si la ora 12, iar la 13 am aflat de rolul buretelui. Stiti cum e sa citesti cu tigara in gura si sa uiti sa tragi? Stiu ca nu stiti, nu va luati cartile cu voi la baie. Citeam de Preda Marin cu filtrul intre buze si citeam atat de extaziat de cele ce aflam incat fumul zbura, nu-l inghiteam, pana s-a intamplat minunea...mi-am varsat cola...pe fata de masa...Si-atunci buretele. Am rezolvat cu un burete. Daca nu as fi citit? Nu stiam ca buretele ala plin de creta poate absorbi chiar si o doza de cola. Acum ca s-a strecurat un picur si prin laptop...mai conteaza? Important era ca aflasem de stiloul lui Preda ca era de aur? Dar scrisul? De platina? Nu dragilor. Scrisul sau era o forma de existenta, un moyen de vivre...
Atat cu povestea.
E important sa cititi ACUM. „Acum” va apartine. Traim vremurile in care apar grijile, tocanita de facut, copiii de crescut, „mersu’ la lucru”, jungla umana, va doriti cariere si bani, asta va necesita investitie in timp, iar serile sunteti obositi, va e sa deschideti o carte. Acum timpul va apartine. Doriti-va sa stiti sa raspundeti la fiecare intrebare pe care o sa v-o adreseze plodul pe care-l veti avea mai tarziu. Nu va doriti sa munciti pana seara pentru a-l putea trimite la meditatii pe bani. Visati sa munciti pana la 3 si restul sa il petreceti langa fiicele voastre, langa baieteii vostri...o sa fie mult mai castigati, veti fi mult mai fericiti, veti avea satisfactii mult mai mari stiind ca va permiteti sa ii invatati voi, o sa simtiti o data in plus ca va apartin. Iar in timp veti zambi afland cat de mult va seamana pentru ca i-ati modelat si invatat VOI, nu pe banii vostri, ci pe SUFLETUL vostru.
Doriti-va sa stiti mai mult decat ieri azi, nu va multumiti cu putin...
Banii, cardurile, se pot pierde pentru ca sunt realitati palpabile, insa ce-i in cap si-n suflet nu se pierde never ever...cunostintele, cunoasterea, cuvintele, abecedarul, dictionarul vostru intim, tot ceea ce ati acumulat, asimilat citind, invatand, nu se pierde, el exista in VOI si va pleca odata cu VOI cand „va veti inchide pravaliile.”
V-am scris cu drag, eu, un om cu o mic si m de mana. Va doresc s-ajungeti oameni cu caps lock.
Nu am facut decat sa ma dedic unei meserii, sa ma implic atat cat imi permite sufletul, creierul mai putin, el inca mai are nevoie de lectura ca sa poata zburda. E doar in joc de glezna. Sunt mic, sunt la inceput, ma chinui, ma zbat, dar VREAU.
Trebuie sa vreti si voi, doriti-va, aveti vise, munciti pentru ele, transpirati. Stiti ce-am aflat eu printre multe altele de cand sunt in bransa asta pe care unii o numesc "imputita"? Stiti? Ca sunt oameni care nu isi cunosc visul, care nu au vise, care nu-si pun intrebari. Tragic domnilor copii. Tragic cu caps lock. Ma iertati ca va numesc copii, nu va simtiti jigniti, bucurati-va, atat timp cat sunteti frumosi si puri. Aici nu vorbim de o scrisoare fortata de imprejurari, aici nu se intampla acte de eroism, nu sunt o Ecaterina Teodoroiu, eventual un ecaterin cu e mic bineinteles. Sunt un biet copil mai mare care tine in mod neaparat sa va vorbeasca in timpul sau liber, noaptea, cand ma plictisesc dormind. Eu nu sunt Chirila. Eu nu pot fi Chirila, tata n-a scris carti, el le-a jucat in tren cand le amesteca la septica. Nici macar Tudor nu sunt. Dar stiti care diferenta intre tata lu’ Chirila si tata lu’ Beju? Ca daca Tudor n-ar fi devenit artist si-ar fi dezamagit tatal, iar el, Tudor nu l-a dezamagit pe Ioan Chirila, marele Ioan Chirila. Eu, in schimb, mi-am dezamagit tatal, poate si pe mama, si in mod sigur am dezamagit mai multe persoane care tin la mine intr-un fel sau altul.
Eu nu sunt nici macar profesionist. Deci nu aveti dreptul sa ma judecati. Eu sunt un om. Deci aveti toate sansele. Sa ma judecati. Faceti-o! Decent...La fel cum o sa faceti cu scrierea asta, o s-o intoarceti pe toate fetele, o sa incercati sa-i descoperiti sensuri. Nu insistati prea mult, luati partea buna a lucrurilor: un om unic in felul lui, dar ascuns intre patru pereti, va vorbeste si incearca sa va spuna ceva din experienta lui minima de viata, atat, nimic mai mult. Va indeamna sa cititi! Va astept intrebarile, dorintele, frustrarile, urlati-mi-le. Le accept.
Eu vreau sa va bag in seama, sunteti foarte importanti pentru mine, ajutati-ma prin atitudinea de A VREA sa stiti. Fiti deschisi, intrebati, jupuiti-ma de viu. Indrazniti. Nu va doriti sa fiti ignorati, doriti-va sa fiti observati. Eu va observ si stiu ca puteti! Nu va dezamagiti pe voi insiva...Cititi!
Eu nu mai am timp sa citesc, timpul meu a trecut, a venit vremea sa corectez, sa ascult, sa vorbesc despre ce am citit. De fapt a venit vremea sa muncesc. De dimineata pana seara. Ca sa am ce sa mananc, ce sa iau pe mine cand merg la serviciu si cu ce plati ratele la banca.
Acum e timpul vostru. Toti cei care cititi aceste randuri, sunteti, intr-un fel sau altul, nevoiti sa munciti, asta fac eu acum, muncesc, sa supravietuiesc acestei lumi, vietii asteia. Epuizati-va energia constructiv, munciti pentru voi ca sa va fie mai usor atunci cand va trebui sa puneti o paine pe masa copiilor vostri. Merita. Si in zece minute de pauza, intre o cola si un pufulete, zambeste la o fraza din Marquez...Stiati ca Mungiu la 16 ani citea Salinger? Nu va multumiti cu putin, explorati, cunoasteti, aflati, imbogatiti-va spiritul, faceti-l sa zboare, fiti mandri de voi, de ceea ce puteti...
Tot ce faceti, faceti pentru voi, aveti libertatea de a alege, faceti-o intr-un mod pozitiv... Merita.
O sa va spun o poveste. E cu zambete. Cititi-o si dup-aia mergem la teatru, promit. O sa il vedem pe Albulescu. Mircea Albulescu, ala cu sprancene stufoase, e meserias. Vine povestea...:
Stiti de ce e important sa citesti? Ca sa afli care e rolul unui butete intr-o sala de clasa. Raspuns gresit: sa stergi tabla de creta cu el!
Citeam, absorbit, flamand, n-aveam bani de pufuleti, bausem un ceai ieftin facut de tata...ii simteam gustul si la ora 12, iar la 13 am aflat de rolul buretelui. Stiti cum e sa citesti cu tigara in gura si sa uiti sa tragi? Stiu ca nu stiti, nu va luati cartile cu voi la baie. Citeam de Preda Marin cu filtrul intre buze si citeam atat de extaziat de cele ce aflam incat fumul zbura, nu-l inghiteam, pana s-a intamplat minunea...mi-am varsat cola...pe fata de masa...Si-atunci buretele. Am rezolvat cu un burete. Daca nu as fi citit? Nu stiam ca buretele ala plin de creta poate absorbi chiar si o doza de cola. Acum ca s-a strecurat un picur si prin laptop...mai conteaza? Important era ca aflasem de stiloul lui Preda ca era de aur? Dar scrisul? De platina? Nu dragilor. Scrisul sau era o forma de existenta, un moyen de vivre...
Atat cu povestea.
E important sa cititi ACUM. „Acum” va apartine. Traim vremurile in care apar grijile, tocanita de facut, copiii de crescut, „mersu’ la lucru”, jungla umana, va doriti cariere si bani, asta va necesita investitie in timp, iar serile sunteti obositi, va e sa deschideti o carte. Acum timpul va apartine. Doriti-va sa stiti sa raspundeti la fiecare intrebare pe care o sa v-o adreseze plodul pe care-l veti avea mai tarziu. Nu va doriti sa munciti pana seara pentru a-l putea trimite la meditatii pe bani. Visati sa munciti pana la 3 si restul sa il petreceti langa fiicele voastre, langa baieteii vostri...o sa fie mult mai castigati, veti fi mult mai fericiti, veti avea satisfactii mult mai mari stiind ca va permiteti sa ii invatati voi, o sa simtiti o data in plus ca va apartin. Iar in timp veti zambi afland cat de mult va seamana pentru ca i-ati modelat si invatat VOI, nu pe banii vostri, ci pe SUFLETUL vostru.
Doriti-va sa stiti mai mult decat ieri azi, nu va multumiti cu putin...
Banii, cardurile, se pot pierde pentru ca sunt realitati palpabile, insa ce-i in cap si-n suflet nu se pierde never ever...cunostintele, cunoasterea, cuvintele, abecedarul, dictionarul vostru intim, tot ceea ce ati acumulat, asimilat citind, invatand, nu se pierde, el exista in VOI si va pleca odata cu VOI cand „va veti inchide pravaliile.”
V-am scris cu drag, eu, un om cu o mic si m de mana. Va doresc s-ajungeti oameni cu caps lock.
Salutari "Matinele"... cunoscatorii stiu de ce...
Neaaatzzzaaaaa... Adicatelea acum am inceput sa ma "trezesc" si eu. Din mai multe puncte de vedere. Pai, mai nou imi dau trezirea dimineata colegii de la Matinel... Alex si Simona... sau Simona si Alex... plus Luci si Cosmin, care se mai trezesc si ei din regie sa se "baga" precum chestia aia cu nuca in perete. Oricum eu ma uit cu un ochi critic, de "EZPERT" (hi-hi) ... dar si cu unul curios. Nu de alta, da' mi-s colegi, tineri si frumosi sunt (de parca subsemnatul e mos urat) si in plus... am descoperit ca trezitul de dimineata ajuta. Cam asta e cu trezitul fizic... Salutari "Matinele", si va astept si pe voi, cei din sibiu mai ales, dimineata, de la 8:30 la 10, pe EvenimentTV... a, sa nu uit... Poate o sa aveti parte si de niste dialoguri cu Jiji (pac-pac, m-ai inteles...), sau cu "ciocoflenderu" de Margelatu / Florin Piersic... sau cu "tovarasul" Ion Ilici Iliescu (mai draga...). si daca stau sa ma gandesc, poate si cu Vanghelie Care Este...
Continuam. Tot din cauza Matineilor (nebuneilor), m-am trezit si la sufletel si creieras. Am "prestat" alaturi de ei pe aleile din muzeul satului... si am invatat din nou sa zambesc... partial din cauza lor... adica de jumate... pentru jumatea cealalta e de vina natura, soarele, melancolia mea si domnu bucur, cu muzeul lui.
A, si nu cred ca v-am spus... m-am apucat de alpinism. Cavalerul subsemnatul a intalnit un castel foaaaaarte inalt... cu o printesa frumoasa dar inchisa in castel. Numai caaaa.... (virgula) cavalerul nu se da batut asa usor... rabdare este, stie cineva unde gasesc echipament bun sa ma catar pe ziduri? Va spun eu, printesa merita... si in plus, prea multa izolare strica. viata e frumoasa, trebuie sa stii sa o vezi... Uoau... cred ca o sa imi creasca barba de la atata filozofie...
Hai ca v-am pupat! Sa fiti iubiti. Si sa nu va dati batuti usor! Si sa mergeti la muzeul satului... noapte buna. Ne trezim dimineata, la Matinel!
Continuam. Tot din cauza Matineilor (nebuneilor), m-am trezit si la sufletel si creieras. Am "prestat" alaturi de ei pe aleile din muzeul satului... si am invatat din nou sa zambesc... partial din cauza lor... adica de jumate... pentru jumatea cealalta e de vina natura, soarele, melancolia mea si domnu bucur, cu muzeul lui.
A, si nu cred ca v-am spus... m-am apucat de alpinism. Cavalerul subsemnatul a intalnit un castel foaaaaarte inalt... cu o printesa frumoasa dar inchisa in castel. Numai caaaa.... (virgula) cavalerul nu se da batut asa usor... rabdare este, stie cineva unde gasesc echipament bun sa ma catar pe ziduri? Va spun eu, printesa merita... si in plus, prea multa izolare strica. viata e frumoasa, trebuie sa stii sa o vezi... Uoau... cred ca o sa imi creasca barba de la atata filozofie...
Hai ca v-am pupat! Sa fiti iubiti. Si sa nu va dati batuti usor! Si sa mergeti la muzeul satului... noapte buna. Ne trezim dimineata, la Matinel!
vineri, 17 aprilie 2009
Sa plangem, pentru Invierea lui Hristos...
E 4 dimineata... sunt inca la televiziune. Se monteaza de zor la programul pentru Duminica Pastilor. Ca niciodata, in studio e liniste. Se aude doar zgomotul sec al tastaturilor, dar parca si acela cu o sfiala deosebita. Suntem contratimp, si nu ar fi prima data. La fel se intampla si la Craciun, sau la Revelion. Dar de Pasti e altfel. De Pasti e o liniste plina de sfintenie. Nimeni nu injura, nimeni nu bodogane, desi acum, parca mai mult ca niciodata calculatoarele o iau razna pe rand. Deodata, un coleg care monta niste filmari religioase cu Veta Biris, renunta la casti, cupleaza boxele, si in camera aia de 4 pe 4 se aude lin "Hristos a inviat din morti... A inviat, a inviat..."... Ne uitam unul la altul si nu zice nimeni nimic. Piesa curge... e pusa pe repeat. nici nu stiu cand cineva a adus o lumanare, iar colega mea de la grafica a inceput sa planga. Atunci mi-am adus aminte de bunica. Eram copil in corul bisericii cand ea m-a invatat acest cantec. Nu l-am mai cantat de atunci. Nici nu as mai avea voce. Dintr-o data mi l-am adus aminte pe tot! Murmuram cu totii, ca hipnotizati... suntem oameni mari, in toata firea, dar lacrimam in fata mariri Invierii. Da oameni buni! Macar de Pasti cautati-va adanc in suflete si plangeti! Plangeti pentru amintirile pe care le credeati uitate, plangeti pentru bunicii care acum stau la dreapta Tatalui, plangeti pentru ca nu suntem vrednici de momentul acesta al Invierii Mantuitorului! Macar o data pe an sa plangem si noi pentru Hristos!
HRISTOS A INVIAT!
Azi...
Azi am iesit la soare,
Precum melcul iese din cochilie.
Razele zambetelor de copil
Mi-au incalzit camasa
Prafuita de atata uitare.
Am privit in jurul meu,
Si am vazut atata frumusete.
Pensionari cu iubiri ratacite
Sau ciripit de vrabii risipite.
Azi am pornit din nou la drum,
Incalzit de sufletele indragostitilor,
Am facut primii pasi timizi,
Ghidat incet de privirile sfintilor.
Si tot azi am ajuns
La marginea unei gradini frumoase,
Inconjurata de garduri si ziduri inalte.
Poarta ruginita era inchisa.
Iar pe ziduri cresteau buruienile.
In mijloc insa am vazut o perla
Ramasa pe perna veche a unei printese.
Asa ca, azi, am inceput sa urc.
Am pornit escaladarea zidurilor,
Inarmat cu rabdare pana la cer.
Vreau sa ajung la acea perla,
Sa vad gradina inauntru, si sa sper.
NOTA (din adancul inimii): e prima oara cand sunt cu adevarat singur de Pasti. Dar speranta nu a murit, iar printesa stiu ca exista.
Precum melcul iese din cochilie.
Razele zambetelor de copil
Mi-au incalzit camasa
Prafuita de atata uitare.
Am privit in jurul meu,
Si am vazut atata frumusete.
Pensionari cu iubiri ratacite
Sau ciripit de vrabii risipite.
Azi am pornit din nou la drum,
Incalzit de sufletele indragostitilor,
Am facut primii pasi timizi,
Ghidat incet de privirile sfintilor.
Si tot azi am ajuns
La marginea unei gradini frumoase,
Inconjurata de garduri si ziduri inalte.
Poarta ruginita era inchisa.
Iar pe ziduri cresteau buruienile.
In mijloc insa am vazut o perla
Ramasa pe perna veche a unei printese.
Asa ca, azi, am inceput sa urc.
Am pornit escaladarea zidurilor,
Inarmat cu rabdare pana la cer.
Vreau sa ajung la acea perla,
Sa vad gradina inauntru, si sa sper.
NOTA (din adancul inimii): e prima oara cand sunt cu adevarat singur de Pasti. Dar speranta nu a murit, iar printesa stiu ca exista.
Nu mai vreau
Nu mai vreau sa fug de lume…
M-am saturat de priviri pe furis,
Catre un ideal care nu exista.
Nu mai vreau sa stau in banca mea
Ca un individ insipid si cuminte,
Care executa lucruri la comanda,
Cerintelor unei societati incorsetate.
Nu mai vreau sa fug in cautarea
Unei iubiri perfecte, constient
Ca asa ceva e doar in mintea mea.
Nu mai vreau sa gandesc
Precum un robot programat
Sa faca mereu aceleasi lucruri,
Intr-o repetare care nu pare sa aiba sfarsit.
Nu mai vreau sa ma gandesc
La trecut, prins intre fumuri.
Au inflorit caisii si vreau sa vad
Cum li se parguiesc fructele.
Vreau sa fiu liber sa alerg
Atunci cand am chef si sa strig
Din toata fiinta mea, sa pot privi
Inainte, zambind cu tot prezentul
Din mine… Sa pot sa scriu
Pe un banner urias, cu litere frante,
Alcatuite din sentimentele mele,
De fiecare data cand stiu, si spun ca…
Nu mai vreau…
M-am saturat de priviri pe furis,
Catre un ideal care nu exista.
Nu mai vreau sa stau in banca mea
Ca un individ insipid si cuminte,
Care executa lucruri la comanda,
Cerintelor unei societati incorsetate.
Nu mai vreau sa fug in cautarea
Unei iubiri perfecte, constient
Ca asa ceva e doar in mintea mea.
Nu mai vreau sa gandesc
Precum un robot programat
Sa faca mereu aceleasi lucruri,
Intr-o repetare care nu pare sa aiba sfarsit.
Nu mai vreau sa ma gandesc
La trecut, prins intre fumuri.
Au inflorit caisii si vreau sa vad
Cum li se parguiesc fructele.
Vreau sa fiu liber sa alerg
Atunci cand am chef si sa strig
Din toata fiinta mea, sa pot privi
Inainte, zambind cu tot prezentul
Din mine… Sa pot sa scriu
Pe un banner urias, cu litere frante,
Alcatuite din sentimentele mele,
De fiecare data cand stiu, si spun ca…
Nu mai vreau…
joi, 16 aprilie 2009
Sarbatori inflorite...
A venit primavara... e atat de frumos sa te plimbi in aleile unui parc sau potecile unui munte... sa simti mangaierea unei raze de soare... si mirosul unei flori de cires... Cred ca am dat cam mult in sentimentalisme, dar in sfarsit incep sa simt si eu toate astea, in sfarsit am intrat si eu in primavara... si cred ca imi schimb vocatia... cred ca am sa ma fac alpinist... nu ma intrebati de ce... atat va pot spune, ca am primit o provocare. Provocarea de a vedea dincolo de zidurile unei inimi. Iar zidurile alea par foarte inalte. Asa ca acum imi cumpa niste franghie, hamuri si multa rabdare... sper sa pot ajunge pe culme acelor ziduri. Sa pot privi dincolo de ele. Ceva imi spune ca va merita. Iar pana atunci, admir florile... sa mergem sa luam lumina si sa ne bucuram de frumusetea din cei de langa noi. Si de flori...
Va doresc tuturor sa aveti parte de sarbatori inflorite...
luni, 13 aprilie 2009
Primavara suntem normali - BY CABRAL
Urmatorul articol nu imi apartine. Este preluat de pe blogul lui Cabral. Adica da, ciucalata de pe Acasa Tv. Dar este un text super, care descrie exact starea romanilor in acest anotimp. Asa ca, lectura placuta.
"Dupa doua zile intregi petrecute prin parcuri am ajuns la o concluzie: primavara este singurul anotimp cand ne comportam si noi ca niste animale ce au o legatura cat de mica cu natura.
Iarna blestemam si spumegam toate ninsorile posibile - ori ca sunt prea mari si dese, ori ca nu-s deloc, vara cotcodacim ca niste gaini ambetate de soare caldurile insuportabile, toamna oracaim scarbiti de frigul ce-si arata dintii si de ploi si noroaie… primavara este singurul anotimp in care umanii sunt multumiti de ceea ce se intampla in natura.
Se uita cu moace total tembele la pomii in floare, se intind pe iarba total uimiti de starea aia de bine (scrutand cu atentie dupa urme de cacati de caine), biciclesc harburile abandonate pana atunci prin garaje si boxe din subsol… toate activitatile astea care ar trebui sa fie normale, sunt niste noutati absolute primavara.
Mai mult, se uita dupa randunici si porumbei de parca ar vedea martieni in curu’ gol, la norisori de parca vad nave spatiale in flacari, fiind realmente socati (dar incantati) de puhoiul de oameni din parc…
Si, ca si capac, cred ca primavara este singurul anotimp in care oamenii mai respecta natura. Prin toate parcurile in care am fost era curatenie, fara PET-uri aruncate prin boscheti, fara ambalaje de biscuiti abandonate pe langa bancute, doar chistoacele omniprezente promit parca scarba ce va sa vie fata de natura in urmatoarele luni…
Bine, ascultatorii de manele la telefon erau si ei in parc, vaicarandu-se sincron cu fetele apropiate, privind molcom si tamp in ecranele cu milioane de culori…
A fost un week-end frumos, am vazut oameni jucand fotbal / badminton / tenis, oameni zambareti care se plimbau, pusti care topaiau multumiti, copii care-si smotoceau incaltarile jucandu-se de-a “v-ati ascunselea” (oare pe astia mici nu-i mai invata nimeni “frunza“? Jocul ala e beton!). Ce inseamna un colt de iarba, o floare-n pom, o felie de soare, o pasarica (bre, lasa gandurile perverse!)…
La voi?"
"Dupa doua zile intregi petrecute prin parcuri am ajuns la o concluzie: primavara este singurul anotimp cand ne comportam si noi ca niste animale ce au o legatura cat de mica cu natura.
Iarna blestemam si spumegam toate ninsorile posibile - ori ca sunt prea mari si dese, ori ca nu-s deloc, vara cotcodacim ca niste gaini ambetate de soare caldurile insuportabile, toamna oracaim scarbiti de frigul ce-si arata dintii si de ploi si noroaie… primavara este singurul anotimp in care umanii sunt multumiti de ceea ce se intampla in natura.
Se uita cu moace total tembele la pomii in floare, se intind pe iarba total uimiti de starea aia de bine (scrutand cu atentie dupa urme de cacati de caine), biciclesc harburile abandonate pana atunci prin garaje si boxe din subsol… toate activitatile astea care ar trebui sa fie normale, sunt niste noutati absolute primavara.
Mai mult, se uita dupa randunici si porumbei de parca ar vedea martieni in curu’ gol, la norisori de parca vad nave spatiale in flacari, fiind realmente socati (dar incantati) de puhoiul de oameni din parc…
Si, ca si capac, cred ca primavara este singurul anotimp in care oamenii mai respecta natura. Prin toate parcurile in care am fost era curatenie, fara PET-uri aruncate prin boscheti, fara ambalaje de biscuiti abandonate pe langa bancute, doar chistoacele omniprezente promit parca scarba ce va sa vie fata de natura in urmatoarele luni…
Bine, ascultatorii de manele la telefon erau si ei in parc, vaicarandu-se sincron cu fetele apropiate, privind molcom si tamp in ecranele cu milioane de culori…
A fost un week-end frumos, am vazut oameni jucand fotbal / badminton / tenis, oameni zambareti care se plimbau, pusti care topaiau multumiti, copii care-si smotoceau incaltarile jucandu-se de-a “v-ati ascunselea” (oare pe astia mici nu-i mai invata nimeni “frunza“? Jocul ala e beton!). Ce inseamna un colt de iarba, o floare-n pom, o felie de soare, o pasarica (bre, lasa gandurile perverse!)…
La voi?"
ChEsTiOnArU' Lu' PrOuSt
M-au mancat degetele acum cateva zile... si am cautat pe net Chestionarul lui Marcel Proust. (Pentru inculti, asta e scriitorul. Pe pilotul de formula 1 il chema Alain Prost, parca) Am primit cateva referinte despre acest chestionar, l-am citit, am raspuns sincer, si va provoc si pe voi sa faceti la fel.
1. Principala mea trăsătură - sinceritatea
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat - onestitatea
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie - modestia
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - prietenia
5. Principalul meu defect - nehotararea
6. Îndeletnicirea mea preferată - comunicarea
7. Fericirea pe care mi-o visez - nu cred ca exista, dar o caut
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - sa nu mai am nici macar un prieten adevarat
9. Locul unde aş vrea să trăiesc - pe o strada linistita, intr-o casa micutza tip cabana si cu o piscina mica
10. Culoarea mea preferată - portocaliu
11. Floarea care-mi place - trandafirul alb
12. Pasărea mea preferată - vrabia
13. Prozatorii mei preferaţi - Alexandre Dumas, Michel Zevaco
14. Poeţii mei preferaţi - Arghezi, Eminescu, Marin Sorescu si bineinteles, eu (:P)
15. Eroii mei preferaţi din literatură - cei 3 muschetari
16. Eroinele mele preferate din literatură - nu prea am
17. Compozitorii mei preferaţi - Vivaldi, Ravel, clasicii in general.
18. Pictorii mei preferaţi - nu am
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală - Papa Ioan Paul al II-lea si Barack Obama
20. Ce urăsc cel mai mult - rautatea viscerala si falsitatea
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere - curajul de lua decizii corecte
22. Cum aş vrea să mor - banal, in somn
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă - cele fara de intentie
24. Deviza mea - Zambeste, maine poate fi mai rau!
1. Principala mea trăsătură - sinceritatea
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat - onestitatea
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie - modestia
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - prietenia
5. Principalul meu defect - nehotararea
6. Îndeletnicirea mea preferată - comunicarea
7. Fericirea pe care mi-o visez - nu cred ca exista, dar o caut
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - sa nu mai am nici macar un prieten adevarat
9. Locul unde aş vrea să trăiesc - pe o strada linistita, intr-o casa micutza tip cabana si cu o piscina mica
10. Culoarea mea preferată - portocaliu
11. Floarea care-mi place - trandafirul alb
12. Pasărea mea preferată - vrabia
13. Prozatorii mei preferaţi - Alexandre Dumas, Michel Zevaco
14. Poeţii mei preferaţi - Arghezi, Eminescu, Marin Sorescu si bineinteles, eu (:P)
15. Eroii mei preferaţi din literatură - cei 3 muschetari
16. Eroinele mele preferate din literatură - nu prea am
17. Compozitorii mei preferaţi - Vivaldi, Ravel, clasicii in general.
18. Pictorii mei preferaţi - nu am
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală - Papa Ioan Paul al II-lea si Barack Obama
20. Ce urăsc cel mai mult - rautatea viscerala si falsitatea
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere - curajul de lua decizii corecte
22. Cum aş vrea să mor - banal, in somn
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă - cele fara de intentie
24. Deviza mea - Zambeste, maine poate fi mai rau!
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Fereastra de primavara
Am lasat fereastra si usa deschise larg.
E primavara si caldura noptii
Imi umple sufletul cu mireasma ei.
Am lasat fereastra si usa deschise larg,
Pentru ca sufletul meu, inghetat,
Vrea sa evadeze si sa rada, asa,
In ciuda sortii.
La inceput mi-a fost teama.
Ma temeam sa nu intre cineva
In sufletul meu si sa fure
Imaginea ta.
Ma temeam ca poate sufla vantul
Si o sa stearga de tot poza asta
Prafuita si plina de sange,
Ascunsa adanc in inima mea.
De fapt, am lasat fereastrea deschisa,
Si usa desfacuta larg, cu speranta.
Poate ca cineva o sa treaca
Pe acolo, si sa vada bolnavul din mine.
Poate ca vei fi tu, sau va fi alta.
Niciodata nu stim ce e scris.
Mireasma lunii imi alina durerea,
Ma face sa torc usor fuiorul
Impletit cu vise din mine si tine.
E primvara afara si noapte.
Lumea spune ca e cald si placut.
Eu am ochi si nu vad,
Urechi care nu mai aud.
Dar in inima mea au inmugurit
Fluturii si alearga prin iarba
Rosie ca zambetul tau.
E primvara si asta ma face sa vreau
Sa alerg si sa fiu fericit
De-asta usa sta desfacuta in hau,
Si-n plus… am lasat deschisa fereastra.
joi, 9 aprilie 2009
Caldura cenusii
Lumea zice ca a venit primavara. Afara, intr-adevar, vremea s-a incalzit si au inceput sa inverzeasca ramurile copacilor. Dar inauntru? Si inauntru e cald, dar e noapte. E o noapte in care nu-mi pot da seama daca pe aleile din inima mea ramurile au sau nu muguri. Se aude un ciripit, dar e inca asa departe… E cald, dar nu-mi pot da seama daca e caldura primaverii, sau pur si simplu caldura jarului pe care l-ai lasat in urma ta. Ma adun incet din cenusa in care m-am transformat. Valvataia ce a fost intre noi m-a ars complet. Cei din jur spun ca tu ai reusit sa te retragi la timp si ca nu iti mai e frica de astfel de foc. Nu stiu daca e adevarat. Stiu doar ca eu m-am parlit rau de cateva ori, iar de data asta am ars complet. Chiar daca tu nu ai vazut nimic. Nu ai stiut sa vezi? Nu ai vrut? Sau poate… nu am stiut eu sa iti arat? Sunt doar intrebari acum. Podul care ne lega a ars si el o data cu mine. Asa ca acum nu mai am cum sa ajung la tine. Te vad, si daca strig mai tare stiu ca ma si auzi. Dar prapastia devine tot mai mare. Si eu am ragusit. Mi se pare mie s-au si tu parca te-ai indepartat? Eu raman aici. Ma adun usor din propria cenusa. Stau pe marginea drumului si privesc in jos, in adancul ce ne desparte acum. Astept. Sincer, nu stiu ce astept. Stiu ca niciodata flacara mea nu va mai arde cu aceeasi putere. La inceputuri chiar, am vrut sa urlu la toti, si cu mainile goale sa ma apuc sa construiesc iar podul intre noi. Acum mi se pare o nebunie. Tu esti acolo, intre ai tai, si sper ca iti e bine. Ma rog sa iti fie bine. Si ca, macar din cand in cand sa iti aduci aminte de mine. Si sa arunci o privire dincoace de prapastie. Daca vei zari un stalp fumegand sa stii ca sunt eu. Cata vreme vei vedea fum, poti stii ca sunt acolo pentru tine. Iar daca intr-o buna zi nu o sa ma mai vezi, nu te speria. Ori s-a indurat cineva sa adune cenusa mea si sa o imprastie, ori, de-atata privit in jos am cazut. Sau poate am renascut, transformat intr-un cires ciudat, cu flori aproape sangerii, care infloreste de doua ori pe an. In mai, si in iunie. Acum ma culc. Am nevoie de puteri, pentru a ma regasi maine si a mai aduna ceva din ramasitele facute scrum. Am sa las fereastra si usa deschise… cine stie ce se poate intampla… poate intri tu… sau poate intra una din asistentele de la sectia de “Arsi”, pregatita sa ma panseze…
Noapte buna…
Noapte buna…
duminică, 5 aprilie 2009
Lista lui Liviu
Zilele trecute am butonat iat blogurile prietenilor, cumnatilor, verilor si alte cunostinte. Asa am dat peste un articol misto in blogul lui fra. Apropo, vi-l recomand si voua... E destul de funny. Nu am mai ras de mult cu adevarat. Dar cand l-am citit am pufnit. Blogul in cauza se numeste "Niciodata n-am... " (Daca vreti sa intelegeti contextul se recomanda citirea cu atentie a originalului). Da, am luat ideea de acolo, asa ca, din puncte de vedere al eticii jurnaliste tre sa precizez sursa. M-a tentat ideea unei liste de genul „Am / N-am”, o lista cu lucruri pe care le-am facut sau nu le-am facut pana acum. Sau pe care visez sa le fac. Asa ca am incercat sa vad cum ar arata o astfel de lista in cazul meu. Uhhhh... deci...hhhmmmm... greu, dar totusi...
AM:
- fumat (m-am lasat in clasa a 12-a)
- baut alcool (vin si bere, dar m-am lasat si de „sportul” asta)
- luat decizii fenomenal de proaste (sunt genul de om care se da cu capul de pragul de sus ca sa-l vada pe cel de jos)
- iubit cu adevarat (si am facut prostia sa imi pun intreaga inima in mainile unei singure persoane)
- suferit ca un caine (urmarea logica a celor scrise mai sus)
- pus ganduri pe hartie (bune si rele, poezie si proza, aberatii, etc.)
- incercat sa nu ranesc niciodata pe nimeni (mai ales pe cei care i-am iubit)
- dorit sa fiu fericit (cred ca inca imi doresc. De fapt, cam asta ne dorim cu toti, nu?)
N-AM:
- avut niciodata multi bani (desi nu m-ar deranja)
- avut mereu curajul sa spun ceea ce gandesc (si am pierdut mult)
- reusit sa fiu la inaltimea asteptarilor unora (in general nu ma deranjeaza. Dar pt unele persoane chiar ar fi contat)
- fost sincer mereu, (face exceptie cateva persoane. Abia acum imi dau seama ca asta a fost in dezavantajul meu)
- facut niciodata „pasi inapoi” (desi, uneori imi doresc sa dau timpul in urma si sa repar niste greseli mari cat casa)
- stiut sa imi gestionez resursele (indiferent de ce vorbim. Dar invat acum.)
- facut dragoste cu o persoana la care nu am tinut (scuze fra, ca ti-am copiat replica, dar „sangele apa nu se face”. Se pare, ca noi, neamul Beju, nu suntem construiti pentru "random sex", asa cum spui tu.)
- fost (niciodata) altcineva
- altceva de oferit decat inima si sulfetul
Mda... Cam asta ar fi! Ce credeti acum despre mine? A... si apropo... leapsa... cine are curaj sa isi scrie propria lista cu „Am/n-am” ?
AM:
- fumat (m-am lasat in clasa a 12-a)
- baut alcool (vin si bere, dar m-am lasat si de „sportul” asta)
- luat decizii fenomenal de proaste (sunt genul de om care se da cu capul de pragul de sus ca sa-l vada pe cel de jos)
- iubit cu adevarat (si am facut prostia sa imi pun intreaga inima in mainile unei singure persoane)
- suferit ca un caine (urmarea logica a celor scrise mai sus)
- pus ganduri pe hartie (bune si rele, poezie si proza, aberatii, etc.)
- incercat sa nu ranesc niciodata pe nimeni (mai ales pe cei care i-am iubit)
- dorit sa fiu fericit (cred ca inca imi doresc. De fapt, cam asta ne dorim cu toti, nu?)
N-AM:
- avut niciodata multi bani (desi nu m-ar deranja)
- avut mereu curajul sa spun ceea ce gandesc (si am pierdut mult)
- reusit sa fiu la inaltimea asteptarilor unora (in general nu ma deranjeaza. Dar pt unele persoane chiar ar fi contat)
- fost sincer mereu, (face exceptie cateva persoane. Abia acum imi dau seama ca asta a fost in dezavantajul meu)
- facut niciodata „pasi inapoi” (desi, uneori imi doresc sa dau timpul in urma si sa repar niste greseli mari cat casa)
- stiut sa imi gestionez resursele (indiferent de ce vorbim. Dar invat acum.)
- facut dragoste cu o persoana la care nu am tinut (scuze fra, ca ti-am copiat replica, dar „sangele apa nu se face”. Se pare, ca noi, neamul Beju, nu suntem construiti pentru "random sex", asa cum spui tu.)
- fost (niciodata) altcineva
- altceva de oferit decat inima si sulfetul
Mda... Cam asta ar fi! Ce credeti acum despre mine? A... si apropo... leapsa... cine are curaj sa isi scrie propria lista cu „Am/n-am” ?
miercuri, 1 aprilie 2009
Merg...
Azi am facut primii mei pasi. Ca un copil intr-o lume noua. Si ma uitam mirat in jur. Totul mi se parea atat de nou si de stralucitor. M-am uitat in jur, la chipurile aparent fericite care ma inconjurau. Si am inceput sa fac pasi... Unul, al doilea... inca unul... Apoi am ridicat privirea din pamant si am incercat sa vad cararea pe care mergeam. Dar parca era ceata. Nu vedeam mai mult de cativa metri. M-am uitat inapoi si am vazut iar ceata. Dar parca aocolo, in ceata "din urma", se vedeau niste chipuri... auzeam niste voci si vedeam niste ochi caprui, care ma incurajau. "Hai, curaj! Ai inceput bine, continua! Nu te opri". Mi-e frica! Drumul "din fata" pare neprietenos. Si e frig. Si ploua. Nu-mi place. Dar e un drum pe care trebuie sa-l fac! Asa ca azi am facut primii pasi. Acum astept sa vad cu ce alte drumuri se mai intersecteaza!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)