Vise despre flori de cires

De cateva zile nu prea mai pot dormi cum trebuie. Ajung acasa, si odata ajuns in pat, ma foiesc… gandurile imi zboara in toate directiile principale ale vietii mele cotidiene, sau analizeaza aspecte importante ale trecutului. Oare ce-ar fi fost daca…? Stupid… de-a dreptul stupid. Parca nu mai sunt bun de nimic. Nu mai am energie. Uneori ma simt ca o lumanare. O lumanare careia I se termina fitilul si se stinge incet incet. Iar m-a prins ora 4 dimineata. Numai ca de data asta nu ma mai gandesc nici la trecut nici la prezent. Nu ma gandesc nici la ochi caprui si obraji imbujorati, nici la ingeri tristi care trebuie inveseliti. Ma gandesc la florile de cires de pe muntele Fuji. Intotdeauna m-a fascinat cultura japoneza. Pornind de la povestile cu samurai, cu filosofia ascutita a sabiilor si intelepciunea tusului negru de penel. Dar mai ales cu frumusetea gradinilor japoneze si cu perlele florilor de cires. Muntele Fuji. Inteleptul Japoniei si batranul batranilor. Cred ca intr-o alta viata am trait la poalele sale. Si probabil am fost cires. Un cires care plange. Cum, nu stiti cum plange un cires? Un cires plange in versuri. Plange desfacandu-si petalele pentru a bucura privitorul. Ciresul plange cand vede in jur mii de alti ciresi care au flori la fel sau chiar mai frumoase decat ale lui, si care i-ar putea lua oricand locul de langa altarul fericirii. Si cel mai tare, un cires plange atunci cand o fata frumoasa cu parul lung incepe sa-i rupa fiecare creanga, una cate una, distrugandu-i visele, pentru ca, intr-un final, sa-i arunce trunpul in flacarile altarului, cu o nepasare majestuoasa. Cam asa plange un cires la poalele muntelui Fuji. Iar acel cires sunt eu. E ora 5. Mi-e din ce in ce mai greu sa dorm. Somnul meu nu mai are vise si uneori chiar imi e frica sa dorm. As vrea sa pot adormi intr-o livada de ciresi. La poalele muntelui Fuji. Si sa fiu trezit de acea fata cu parul lung, care ma v-a alinta cu atingerea ei. Stiu ca mai tarziu, acea atingere o sa imi provoace ce-a mai mare durere. Dar acum vreau doar sa dorm la poalele muntelui Fuji, in livada de ciresi, sub mangaierea ei…Sssshhhhhhh…….