Toata viata fugim…
Fugim dupa o fericire perpetua
Cand suntem copii,
Fugim in bratele mamei,
Cautand fericirea de a fi ocrotiti…
Crestem mari mai apoi.
Si ne cautam fericirea
In zambetul timid al iubirii,
Fara sa stim de fapt,
Ce inseamna iubirea…
Devenim adolescenti,
Ajungem apoi incet la oarecare
Maturitate. Si cautam…
Fugim in bratele persoanei
Care ne face sa simtim macar
Putin, dragostea si fericirea…
Apoi, cand aceasta umbra
Dispare, cautand si ea alta fericire.
Fugim din nou. Cu lacrimi.
Fugim, plangem si cautam,
Inconstient, fericirea…
Ne casatorim, imbatranim,
Avem copii si nepoti,
Ne aducem aminte de toate
Cele de mai sus,
Iar la un moment dat,
Cand nimeni nu se asteapta,
Inchidem ochii si…
Fugim! Fugim,
Pentru ca - nu-i asa? –
Mereu cautam… Fericirea…
Unii fug după fericire, alţii o aşteaptă şi o tot aşteaptă...Oameni buni, haideţi să ne oprim să mai şi trăim fericirea!
RăspundețiȘtergereMi-a placut ce ai scris!
Şi...mulţumesc pentru ofertă! Când voi aborda un subiect pe măsura, voi apela şi la versurile tale!
Fie ca să poţi fi fericit în fiecare zi! Să ştii că de multe ori depinde de noi înşine...Şi cum mie îmi place mult să reţin şi ce spun alţii, închei: "Omul îşi ţine în propriile mâini chinul sau pacea!"
Draga Adriana... sincer, la momentul cand am scris aceste randuri din poezie, inca fugeam. Ca "traseu" al fugii mele, am ajuns cam pe la strofa a treia... Dar am decis sa nu mai fug. Pur si simplu sa stau. Sa imi vad de mine, sa incerc sa ma curat de dureri, de vanatai si de pacate, sa imi adun gandurile. Apoi, cand va fi momentul, voi porni inainte. Dar nu voi mai fugi. Nu! M-am saturat de fuga! Am fugit prea mult si am uitat sa privesc in jur. Si mi-am pierdut respiratia. Acum pur si simplu o voi lua inainte, intr-o plimbare usoara. si voi savura atat cat pot, fiecare clipa pe care o voi avea de trait... Mai departe vom vedea ce va fi. Poate intr-o zi voi urca intr-adevar pe Magura. Sau poate nu...
RăspundețiȘtergereLiviu, opreste-te!! Nu are rost sa fugi dupa fericire. Vei ajunge la "capatul pamantului" si acolo vei intelege ca fericirea era in locul de unde ai inceput sa alergi. Va fi cam tarziu sa te intorci atunci. E langa tine, e in tine, e ...tineretea ta, nu o mai cauta trebuie sa o simti! daca mai alergi, curand iti vei pierde puterea de a te bucura. Si inca ceva, cand alergi, pierzi farmecul copacilor infloriti! Te pup!
RăspundețiȘtergere