M-am gandit de mii de ori inainte sa scriu aceste randuri. Practic sunt cuvinte pe care ti le-am zis de cateva ori pana acum. Stiu ca esti acolo, dincolo de ecranul unui laptop, citind ceea ce scriu eu acum. Sau cel putin mi-as dori sa te stiu asa. Se pare ca in ultima vreme doar asa mai reusesc sa comunic cu tine, sau sa exprim ceea ce e in mintea si inima mea. Sunt ceea ce sunt si tu esti ceea ce esti. Cred ca esti sufletul cel mai complicat si cel mai frumos pe care mi l-a daruit viata pana acum. Stiu ca cineva ti-a frant aripile si nu mai poti sa zbori acasa. As vrea sa iti pot da aripile mele, chiar daca asta ar insemna sa zbori departe de mine. Nu ma intreba de ce simt asta. N-as putea sa iti explic. Nu exista cuvinte. Nu am reusit sa imi explic nici macar mie. Tot ce stiu este ca te visez in fiecare noapte. Si ca numele tau imi apare pe buze de fiecare data cand sunt fericit. Iar cand simt in tine tristete, lumea plina de viata din jurul meu devine gri. E atat de ciudat. Da, am sa iti dau aripile mele... Tot ce iti cer in schimb e sa imi dai din cand in cand un zambet... si o imbratisare... din suflet... Nani nani, ingerasule... nani, nani...
very nice
RăspundețiȘtergere