Citeste, cu inima, si da mai departe...

Din nou mi-amm permis sa pun aici un articol de pe blogul lui Cabral. Dar de data astae vorba de salvarea unei vieti. Iar tu, cititorule, cu banii pentru un suc/bere/pachet de tigari, poti salva un suflet de om. Crezi ca o poti face? Ai curajul de a-l ajuta pe cel de langa tine. Eu am plans... Tu citeste. citeste si fa cum crezi...

"

Când s-a născut era deja orfan de tată.
S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut.
A crescut.

Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor.
A mai crescut.

A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi.
Era foarte tânăr.

Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi.
Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Cancer de sânge. „Cadoul l-a primit” de la Hematologie Fundeni. Boala a debutat în mediastin, nefiind afectată o altă parte a organismului.

Doi ani a făcut chimioterapie şi radioterapie. Doi ani de chin şi de concedii medicale. În ianuarie 2006 analizele indicau că boala a stagnat. S-a presupus că ceea ce a rămas în mediastin era fibroză sau boală inactivă. Tratamentul s-a încheiat. Era apt de muncă. Mai bine. Oricum nu mai avea niciun ban.

La legătorie nu mai făcea faţă. Aşa că a trecut pe „funcţia” de portar. Dar nici organismul lui slăbit nu a putut face faţă frigului din gheretă. A făcut pneumonie. Iar în noiembrie 2006 a făcut şi recădere la Boala Hodgkin. I-au apărut noduli la plămâni, la subraţe, în mediastin. A făcut şi apă la plămâni. Din nou chimioterapie. Degeaba, boala nu s-a mai lăsat păcălită.
L-au trimis la Spitalul de Pneumo-ftiziologie Marius Nasta, ca să-i taie o parte din plămânul drept, unde era o tumoră.

I-au făcut mai întâi o bronhoscopie în urma căreia s-a ales cu virusul hepatitei B. O parte din vină a fost a lui, că avea imunitatea scăzută. Restul de la aparate. Prost sterilizate.
Aşa că operaţie nu a mai putut face şi l-au trimis la Spitalul de boli contagioase Victor Babeş. Să se trateze de hepatită.
A tratat şi hepatita. După care a trecut la chimioterapie.
Curele au fost destul de puternice cât să îi „ardă” venele. Aşa că o venă s-a spart şi toata substanţa s-a scurs pe lângă. S-a ales cu o flebită a mâinii drepte. Care îi dă dureri cumplite.

Cu venele „arse” nu mai mergea chimioterapia. Trebuia montată o cameră implantabilă percutantă (un cateter „evoluat” adică). Fiind ceva evoluat, Ministerul neSănătăţii româneşti nu putea suporta costul. Aşa că i-au sărit ochii din cap până când a strâns 400 de euro să-şi cumpere „evoluata”. De care nu a avut parte. Viaţa lui depindea de ea, numai el ştie cât s-a chinuit să strângă banii. Degeaba. Ceva nu a mers.

I-au montat cateterul tot la Fundeni. S-a infectat. Nu se ştie a cui e vina. A cui l-a montat, a cui l-a folosit sau a cui l-a produs. După două utilizări a trebuit să arunce cateterul. A pierdut şi banii, şi chimioterapia.

Iar boala evolua. Normal. Nu mai putea mânca, tuşea până la epuizare. Diagnosticul a devenit Boala Hodgkin formă Chimiorezistentă. Au apărut nodulii inghinali.

Face în continuare chimioterapie. I se montează un cateter la picior, la trei săptămâni o dată. Odată i s-a montat prost, pentru că a făcut flebită şi la piciorul stâng. Acum i se montează doar la dreptul. Dar nu se ştie dacă se mai poate, că deja i s-a montat de 5 ori şi nu mai merge.
Aşa a ajuns în mai 2009.
Acum două săptămâni a constatat, când s-a trezit, că nu mai aude cu urechea dreaptă. La ORL, la Spitalul Sfânta Maria, i s-a spus că nici nu va mai auzi. Face un tratament şi pentru asta, dar şanse nu prea sunt.
Aşa au trecut 4 ani şi jumătate. De suferinţă a unui om.
Se numeşte Marian George David.
Marian George David are acum 28 de ani. Este din Bucureşti.
Marian George David are nevoie de ajutor. De al nostru.
În aprilie, la ultimul tomograf, a venit o veste mai bună. Doctorul crede că boala stagnează. Boala Hodgkin. I-a recomandat să facă o analiză PET-CT, care poate arăta dacă boala a stagnat. Sau dacă este doar fibroză. Care PET-CT costă cam 1.100 – 1.200 de euro.

„Sper. Sper din tot sufletul că mă poate ajuta şi pe mine cineva. Poate că există oameni care mai ajută alţi oameni şi care mă pot ajuta şi pe mine. Poate că ajung să fac şi eu un transplant de celule stem, un transplant care mă poate face să cred că am şi eu noroc în viaţa asta. Nu am bani nici pentru analiza PET, nu am bani pentru nimic, nu ştiu ce trebuie să fac pentru a face un transplant în străinătate, care sunt paşii de urmat, care este suma de bani necesară pentru un astfel de transplant, cum să ajung la spitalul din străinătate, unde să trimit analizele, cum pot să văd dacă există cineva în lumea asta compatibil cu mine, cineva care îmi poate da viaţă.” – Marian George David.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura
RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298
EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).
N.B. Marian se deplasează cu greu din pat până în bucătărie. Mâinile şi picioarele lui sunt acum Andreea. Contact: stamatin_andreea_ioana@yahoo.com
Analiza PET-CT se poate face la Bucureşti şi Oradea, dar în clinici private. Ministerul nu plăteşte aşa ceva.
Suferinţa. Abia ce poţi să o trăieşti. Să o suporţi. Cum să o mai şi măsori? Povestea altei suferinţe. De la alt om. În povestea lui Marian George David se poate măsura doar speranţa. Că îl va ajuta cineva. Care să îi dea viaţă.
UPDATE. 4 ore mai târziu după ce am scris aici povestea lui Marian au apărut prietenii lui: Cristian şi Daniel. Prieteni din copilărie, colegi de la şcoala generală. Au văzut necazul lui Marian şi strigă după ajutor. Cu siguranţă sunteţi mai mulţi. Şi din liceu. Dacă pentru noi 5 lei nu înseamnă mai nimic – sau doar un suc – pentru Marian înseamnă enorm. Nu e chiar atât de uşor să strângi 1.200 de euro. Dar nici greu nu e, atunci când ai câţiva prieteni care la rândul lor au alţi prieteni. Şi tot aşa. După aia ne gândim şi la celulele alea stem hematopoietice. Nu ar fi exclus ca un prieten din copilărie să fie compatibil 100% cu Marian. Şi dacă nu cu el atunci cu un alt tânăr necunoscut, al cărui prieten poate să fie compatibil cu Marian.
Multe lucruri bune pot face oamenii, când prietenia este nealterată!"