E 4 dimineata... sunt inca la televiziune. Se monteaza de zor la programul pentru Duminica Pastilor. Ca niciodata, in studio e liniste. Se aude doar zgomotul sec al tastaturilor, dar parca si acela cu o sfiala deosebita. Suntem contratimp, si nu ar fi prima data. La fel se intampla si la Craciun, sau la Revelion. Dar de Pasti e altfel. De Pasti e o liniste plina de sfintenie. Nimeni nu injura, nimeni nu bodogane, desi acum, parca mai mult ca niciodata calculatoarele o iau razna pe rand. Deodata, un coleg care monta niste filmari religioase cu Veta Biris, renunta la casti, cupleaza boxele, si in camera aia de 4 pe 4 se aude lin "Hristos a inviat din morti... A inviat, a inviat..."... Ne uitam unul la altul si nu zice nimeni nimic. Piesa curge... e pusa pe repeat. nici nu stiu cand cineva a adus o lumanare, iar colega mea de la grafica a inceput sa planga. Atunci mi-am adus aminte de bunica. Eram copil in corul bisericii cand ea m-a invatat acest cantec. Nu l-am mai cantat de atunci. Nici nu as mai avea voce. Dintr-o data mi l-am adus aminte pe tot! Murmuram cu totii, ca hipnotizati... suntem oameni mari, in toata firea, dar lacrimam in fata mariri Invierii. Da oameni buni! Macar de Pasti cautati-va adanc in suflete si plangeti! Plangeti pentru amintirile pe care le credeati uitate, plangeti pentru bunicii care acum stau la dreapta Tatalui, plangeti pentru ca nu suntem vrednici de momentul acesta al Invierii Mantuitorului! Macar o data pe an sa plangem si noi pentru Hristos!
HRISTOS A INVIAT!
Să plângem patimile şi răstignirea Lui, dar Învierea să ne fie bucurie şi nădejde spre o viaţă mai curată, mai sfântă!
RăspundețiȘtergereAdevărat a înviat!