Azi...

Azi am iesit la soare,
Precum melcul iese din cochilie.
Razele zambetelor de copil
Mi-au incalzit camasa
Prafuita de atata uitare.

Am privit in jurul meu,
Si am vazut atata frumusete.
Pensionari cu iubiri ratacite
Sau ciripit de vrabii risipite.

Azi am pornit din nou la drum,
Incalzit de sufletele indragostitilor,
Am facut primii pasi timizi,
Ghidat incet de privirile sfintilor.

Si tot azi am ajuns
La marginea unei gradini frumoase,
Inconjurata de garduri si ziduri inalte.
Poarta ruginita era inchisa.

Iar pe ziduri cresteau buruienile.
In mijloc insa am vazut o perla
Ramasa pe perna veche a unei printese.
Asa ca, azi, am inceput sa urc.

Am pornit escaladarea zidurilor,
Inarmat cu rabdare pana la cer.
Vreau sa ajung la acea perla,
Sa vad gradina inauntru, si sa sper.

NOTA (din adancul inimii): e prima oara cand sunt cu adevarat singur de Pasti. Dar speranta nu a murit, iar printesa stiu ca exista.