Caldura cenusii

Lumea zice ca a venit primavara. Afara, intr-adevar, vremea s-a incalzit si au inceput sa inverzeasca ramurile copacilor. Dar inauntru? Si inauntru e cald, dar e noapte. E o noapte in care nu-mi pot da seama daca pe aleile din inima mea ramurile au sau nu muguri. Se aude un ciripit, dar e inca asa departe… E cald, dar nu-mi pot da seama daca e caldura primaverii, sau pur si simplu caldura jarului pe care l-ai lasat in urma ta. Ma adun incet din cenusa in care m-am transformat. Valvataia ce a fost intre noi m-a ars complet. Cei din jur spun ca tu ai reusit sa te retragi la timp si ca nu iti mai e frica de astfel de foc. Nu stiu daca e adevarat. Stiu doar ca eu m-am parlit rau de cateva ori, iar de data asta am ars complet. Chiar daca tu nu ai vazut nimic. Nu ai stiut sa vezi? Nu ai vrut? Sau poate… nu am stiut eu sa iti arat? Sunt doar intrebari acum. Podul care ne lega a ars si el o data cu mine. Asa ca acum nu mai am cum sa ajung la tine. Te vad, si daca strig mai tare stiu ca ma si auzi. Dar prapastia devine tot mai mare. Si eu am ragusit. Mi se pare mie s-au si tu parca te-ai indepartat? Eu raman aici. Ma adun usor din propria cenusa. Stau pe marginea drumului si privesc in jos, in adancul ce ne desparte acum. Astept. Sincer, nu stiu ce astept. Stiu ca niciodata flacara mea nu va mai arde cu aceeasi putere. La inceputuri chiar, am vrut sa urlu la toti, si cu mainile goale sa ma apuc sa construiesc iar podul intre noi. Acum mi se pare o nebunie. Tu esti acolo, intre ai tai, si sper ca iti e bine. Ma rog sa iti fie bine. Si ca, macar din cand in cand sa iti aduci aminte de mine. Si sa arunci o privire dincoace de prapastie. Daca vei zari un stalp fumegand sa stii ca sunt eu. Cata vreme vei vedea fum, poti stii ca sunt acolo pentru tine. Iar daca intr-o buna zi nu o sa ma mai vezi, nu te speria. Ori s-a indurat cineva sa adune cenusa mea si sa o imprastie, ori, de-atata privit in jos am cazut. Sau poate am renascut, transformat intr-un cires ciudat, cu flori aproape sangerii, care infloreste de doua ori pe an. In mai, si in iunie. Acum ma culc. Am nevoie de puteri, pentru a ma regasi maine si a mai aduna ceva din ramasitele facute scrum. Am sa las fereastra si usa deschise… cine stie ce se poate intampla… poate intri tu… sau poate intra una din asistentele de la sectia de “Arsi”, pregatita sa ma panseze…
Noapte buna…