Interviu imaginar cu gandurile mele

-Buna...
-Buna ce?
-Buna ziua.
-Daca zici tu, asa o fi.
-Adica ce vrei sa zici? Ca nu e o zi buna? Uita-te afara, pe geam. A venit primavara. Iese si soarele...
-Asa o fi. Eu deocamdata mai am de muncit pana sa ajung la nivelul asta.
-Pai?
-Nici un "pai". Cred ca am ajuns la ceea ce "o umbra veche" numea "criza sfertului de viata" la barbati.
-Da, cred ca stiu la ce te referi.
-Oare? Chiar stii?
-Hai sa vedem... Ai aproape 30 de ani, simti ca nu ai realizat nimic care sa conteze pana acum, ai trecut de cateva ori pe langa femei care ar fi vrut sa te iubeasca si nu ai stiut sa le tii langa tine, nu prea ai prieteni adevarati si nu mai stii ce inseamna distractia. Si in plus, muncesti, sau crezi ca muncesti, pana iti sar ochii, sau pana aprope adormi pe tastatura de la birou. Nu ai casa ta, nu ai iubita ta, nu ai viata ta. Corect?
-Da, cred ca ma cunosti destul de bine...
-si? Ce ai de gand sa faci? O sa stai acolo, in fundul patului, plangandu-ti de mila, cu laptopul in brate, scriind aiurea pe un blog tampitel si siropos?
-Sincer? Habar nu am!!! Imi vina sa urlu, sa imi iau lumea in cap, si sa ma duc cat vad cu doi ochi! Sa uit de serviciu, sa uit de frati, sa renunt la asa zisii prieteni... Sa ma duc undeva unde sa nu fiu nici "fra", nici "fraierul de Liviu", nici "Beju cel care face colegii sa se tina de nas"... undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni...
-Si???? Ce naiba mai astepti?
-Pai, uite, vezi tu, traim inca intr-o societate dominata de bani, de nevoile societatii si de nevoile sociale si fiziologice ale persoanei. Asa ca, din anumite puncte de vedere inca nu imi permit.
-Bulshit! Esti un las, asa cum ai fost intotdeauna. Mereu ti-ai gasit scuze si ai ales calea cea mai usoara! La naiba, ce dracu, zici ca nu esti barbat! Dovedeste macar o data ca ai coaie si fa si tu ceva care sa le arate celorlalti cine esti cu adevarat.
-Ce usor iti e tie sa vorbesti... stai ascuns acolo, adanc in mine, si te doare in paispe. Nu tre sa dai ochii zi de zi cu aceleasi priviri acuzatoare, cu aceeasi oameni care cred ca ei au pus coada la pruna si ca doar ei sunt perfecti si restul tre sa-i asculte si sa faca ce si cum zicc ei...
-Mda... eram sigur ca asa o sa raspunzi...
-Stiu. De aia am si raspuns... Dar s-ar putea sa ai o mare surpriza intr-o zi... Pentru ca Liviu nu mai doarme... chiar daca unii numai asta vad... in spatele ochilor mei inchisi sunt niste planuri... iar unii s-ar putea trezi intr-o dimineata, si sa descopere ca au nu mai au un fiu, un frate, un coleg... cine stie ce se ascunde in mintea aia mica si creata a lui Liviu...
-O sa cred cand o sa vad... Pana atunci, noapte buna!
-Noapte buna si tie...