joi, 9 decembrie 2010

Scrisoare catre Mosu'


Eu nu te-am intrebat niciodata daca esti sarac sau daca te dor salele. Am fost prea egoist si m-a interesat sa-ti vad facuta datoria sub bradul meu. Draga Mos Craciun, eu nu ti-am daruit niciodata ceva dintr-o desaga. M-am gandit intai la ai mei, la ai altora si la mine. Nu ti-am lasat niciodata un pahar cu apa la geam si nici nu mi-am facut griji ca poate ai nevoie de pingele la bocanci. Acum ca am crescut, recunosc. Vreau sa-ti iau locul. Si in schimbul unui sac, sa adun in mine toata fericirea, toate topaielile dintr-o dimineata. Mos Craciun, te invidiez! Fiindca tu, un batranel inghetat, hamesit si nemancat, reusesti sa impaci o lume, cand eu, nici intr-o viata nu m/am vazut cu ea. Draga Mos Craciun, eu vreau sa te miros. Si sa te tin in brate ca pe-un bunic nevazut de ani. Si mai vreau sa-ti spun prima poezie ce-am invatat-o cu bradulet, bradut frumos. Eu vreau sa iti indrept fesul nins si sa te scutur de bucurie. Sa te primesc in casa mea si sa le explic tuturor ca tu existi, ca tu nu intarzii, ca tu nu ai polite de platit, ca tu ne vezi egali. Eu vreau sa-ti fac o cafea buna si sa ranjim amandoi cand punem la cale anul. Draga Mos Craciun, tu esti un pricopsit. Stiu si eu, stii si tu, stim toti.

Eu nu ma gandesc ca te vad si la anul, eu nu-mi fac planul ca peste-o iarna o sa-mi mai doresc ceva. Eu vreau acum si-ti scriu decis. De data asta,te fentez. Caci nu mai trebuie sa afli daca am fost cuminte sau daca iar m-am sters nepoliticos pe presul de la usa vecinei. Fiindca tot ce-ti cer e pentru „niste oameni multi”. Mai intai vreau jucarii pentru copiii aceia de la centru. Ii stii tu, am fost la ei si anul trecut, cand mi-am uitat barba acasa. Pentru papagalul galben vreau o colivie noua, ovala. A mai crescut si el. Imi mai trebuie niste drumuri deschise ca sa pot ajunge la toti cei de acasa. Le-am promis ca ma fac sanie. Invata-ma sa fac sarmale. Trebuie sa-mi hranesc cu iubire apropiatii. Si daca bradul meu e mai mic anul asta, pentru ca mutand mobila aiurea, nu mi-a ramas loc, te rog, lasa-mi in josul crengilor un ravas cu toate lucrurile bune pe care altii le merita. Stiu, eu nu te-am intrebat niciodata daca te calc pe nervi, cerand egoist.

Mi-a trecut doar prin minte ca atunci cand n-o s-o mai fac, o sa uit toate colindele in scara de bloc, o sa uit gustul cozonacilor, o sa uit sa iubesc, o sa uit ca existi. Numai ca, m-ai invatat ca niciodata sa nu tradez memoria sufletului meu. Te-astept chiar de vii fara nimic. Uneori fericirea noastra inseamna sa stim ca undeva exista cineva pentru care, din cand in cand suntem totul. Nu te grabi, distanta e aceeasi. De data asta nu ma mai mut.

Cu dragoste, simplu... EU

Un comentariu:

  1. Am tot amanat sa scriu aici, la acest post! Nu ma intreba de ce. Pur si simplu literele nu vroiau sa se aseze astfel incat sa formeze ceva cat de cat coerent. Nu pot nici acum dar trebuie, asa ne-am obisnuit, sa ne lasam fiecare cateva randuri. E atat de emotionant incat nu pot spune decat "minunat"! Iti doresc ca Mosul, indiferent pe unde il poarta pasii acum, sa te auda si sa-ti aduca un "ceva" care te va face sa-ti inchei scrisoarea de anul viitor cu "te astept chiar de vii fara nimic. Doar asa, sa povestim, sa-ti spun ca fericirea mea consta in faptul ca pentru "ea" insemn totul. Nu te grabi, distanta e aceeasi. Sunt fericit, batrane, sunt fericit!"

    RăspundețiȘtergere