Insomnia... zbor din balcon...

E 5 dimineata. Nu pot sa dorm... Deschid larg geamul balconului si simt aerul rece cum ma loveste. M-am decis brusc. O sa fac o plimbare. Asa ca intind larg bratele si ma arunc in gol. Plutesc usor. Mult mai usor decat ma asteptam. Parca o mie de brate m-au prins si ma poarta deasupra orasului. Totul e in ceata. Luminile de pe strazi nu fac fata si imprastie doar luciri palide si difuze. De deasupra ma uit curios la oamenii care se duc catre servici. Par asa de mici. Nu ma vede nimeni. Pentru ca nimeni nu priveste in sus. Cu priviri fixe, de roboti, toti privesc abatuti catre asfaltul umed de la ploaia de aseara. Incerc sa caut ceva, dar parca nu imi dau seama ce anume. Sunt atat de zapacit incat am uitat de ce mi-am luat zborul de pe marginea balconului... Imi dau seama ca, de fapt, nu caut "ceva" anume, ci caut "pe cineva". Nici macar nu ma intreb pe cine caut. Doar plutesc linistit si caut mai departe. Nu imi fac griji. Stiu ca persoana pe care o caut e acolo undeva si o voi intalnii. Vrei sa stii ce ma face sa fiu asa de sigur? Pentru ca EA va fi singura persoana care va pluti la acelasi nivel cu mine. Iar cand ne vom gasi, ne vom lua de mana, tacuti si zambitori, si ne vom intoarce intr-un balcon...