Poate uneori, mai exista speranta si pentru speciile pe cale de disparitie

Habar nu aveti cat de mult curaj mi-a trebuit ca sa scriu azi, acum, aici... mai ales dupa o repriza buna de plans. Mai sunt cateva zile si se vor implini 6 luni. 6 luni care mie mi s-au parut cat 6 vieti de om. Sase luni in care un suflet la fel de ravasit ca al meu, dar mult mai curat, s-a lipit de mine. Zile in care am ras fericiti, am plans, am ranit-o cu trecutul meu, am zambit din nou, ne-am imbratisat, si tot asa... Ne iubim ca doi nebuni, dar ne ranim reciproc cu lacrimi. Pur si simplu simt cum prezenta ei langa mine ma ridica si ma face din nou OM... nu robot capitalist... ma iubeste, desi e constienta ca asta ii face rau... o iubesc dincolo de limitele normalului si umanului... datorita ei, blogul asta are sanse tot mai mari sa reinvie... "blogul unui indragostit"... imi doresc enorm sa devina "blogul unui sot fericit, cu o sotie minunata"... cu EA... dar acum, la ora asta, nu ma pot intreba de ce sunt asa orb sa nu vad semnele din jurul meu... desi, din moment ce, dupa toate astea, EA mai gaseste puterea sa imi spuna, printre lacrimi ..."te iubesc"... probabil ca ceva bun am facut si eu in viata asta de 30 de ani, ca sa merit asa ceva... In fine... sunt ateu catolic ;) asa ca imi fac o cruce si ma rog barbosului suprem sa ma ajute si sa faca din mine un sot asa cum merita ea...
va salut pe toti... iertati-ma daca am aberat... vroiam doar sa plang pe taste... si sa strig in gura mare ca O IUBESC! Chiar dacaviata ne-a lovit in 6 luni ct pe altii in ani buni de zile, stiu adanc in mine, ca EA e... Ea e jumatatea mea... Ea e cea pe care am cautat-o mereu, Ea e SOTIA mea! (ma rog, partea cu sotia sper sa devina realitate si in acte, cat mai repede)
Sa nu incetati niciodata sa va uitati in jur dupa iubire...

Ganduri despre El Si Ea

Nu vei fi prima si singura Lui dragoste. A iubit si inainte, si va iubi si mai apoi, dar daca te iubeste acum, ce altceva mai conteaza? Nu e perfect, dar nici tu nu esti, iar voi doi nu veti fi niciodata perfecti... dar daca te face sa razi macar o data, daca te face sa te gandesti de doua ori, si mai ales, daca recunoaste ca e om si ca face greseli... tine-te bine de el si da-i tot ceea ce ai. Nu iti va da citate de poezie, nu se va gandi la tine in fiecare secunda, dar iti va da o parte din el pe care stie ca o poti sfasia in bucati. Nu il rani, zambeste cand te face fericita, plangi cand te intristeaza, si du-i dorul cand nu e langa tine...

Picatura care poate salva un zambet...

Nu am crezut niciodata in apelurile umanitare raspandite pe net sau mai ales in cele care circula pe mess. Tocmai de aceea, atunci cand am pus aici astfel de randuri, am facut-o dupa o documentare serioasa. Si va invit sa judecati cu inima, nu cu portofelul.

1. In general, copilasii care se nasc cu Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B nu traiesc mai mult de cateva zile.

Marian Teofan Grierosu din Iasi tocmai a implinit 10 luni si este singurul copil din tara care a reusit performanta de a supravietui atata timp, in ciuda bolii necrutatoare.

De la varsta de o luna a suportat tratament cu chimoterapie, transfuzii de sange, punctii lombare si medulare dureroase. Speranta lui este un transplant alogen in Italia, la spitalul San Matteo din Pavia. Costul acestui transplant este de 110.000 de Euro, la care se adauga costul cautarii unui donator in registru, care variaza intre 10.000 si 20.000 de Euro.

Parintii lui, mama – profesoara de religie si tatal – preot, nu au banii necesari, ci doar credinta. Credinta ca fiul lor cel mic, alaturi de fratiorul cu patru ani mai mare, vor creste frumos si se vor bucura de viata.

Sa-i ajutam sa li se indeplineasca dorinta!

Donatiile se fac la

BRD Iasi – Str. Manta Rosie

Cont RON: RO53BRDE240SV65357502400

Cont EURO: RO12BRDE240SV76503622400

Titular: Grierosu Vasile (0727.828.561)

Vezi si: http://bebemarian.wordpress.com/

2. ________________________

Bianca Maria are 5 luni si sufera de o boala foarte grava:retinopatie de prematuritate gr. V,adica dezlipire de retina.Singura clinica care i-a dat sanse mari de a-si recapata vederea se afla in Detroit,Statele Unite ale Americii.Insa costurile operatiei sunt imense:30.000 $.

In acest sens, pentru cei care doresc sa faca donatii s-a deschis un cont pe numele tatalui,Petrica Sorin, la BRD-Groupe Societe Generale.

Contul in care pot fi depusi banii este urmatorul:RO87BRDE350SV33043173500.

De asemenea, daca cineva a avut aceasta problema si a rezolvat-o,orice informatie ne este de folos,deoarece trecerea timpului ar putea sa agraveze foarte mult problema.

Sa mai radem..."intrebari si raspunsuri"...

am pus prea mult timp doar postari "serioase". Asa ca cum, dupa ce am primit un mail (de la matusa din Canada), am zis ca trebuie sa il impartasesc. Nu de alta, dar e prea amuzant ca sa-l tin numai pentru mine... deci...
Intrebari si Raspunsuri:

I.. Ce imbatraneste prima oara la un barbat ?
R. Nevasta

I. In cate grupe se impart femeile?
R. Femeile se impart in trei grupe:
- elastice (se intind cat tine patul).
- supraelastice (se intind si prin alte paturi).
- credincioase (se intind pana la Dumnezeu) .

I. De ce sunt mai multi purici decat oameni?
R. Pentru ca este greu sa fabrici niste prezervative asa de mici.

I. Ce este un copil complexat?
R. Un copil cu mama reala si tata imaginar.

I. Care este cel mai periculos loc din lume?
R. Patul. Acolo mor 80% dintre oameni.

I. Ce spune spermatozoidul care fuge dupa un ovul ?
R. Daca te prind, om te fac !

I. Care an dureaza numai o zi ?
R. Anul Nou !

I. E adevarat ca barbatii impotenti traiesc mult ?
R. Da, dar degeaba.

I. Prin ce se deosebeste ariciul de aricioaica ?
R. Ariciul are o teapa in plus.

I. Prin ce se deosebeste un om de o camila ?
R. Camila poate sa lucreze o saptamana fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamana fara sa lucreze ...

I. Care este diferenta dintre un taur si un bou ?
R. Taurul poate deveni tata, pe cand boul numai unchi.

I. Prin ce se deosebeste sexul frantzuzesc de cel romanesc ?
R. Francezii fac sex fara lenjeria de corp, iar romanii fara lenjeria de pat.

I. Ce este viata?
R. Cea mai raspandita boala transmisa pe cale sexuala...

I. De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam?
R. Ca sa poata vorbi pana aparea si Eva.

l. Decebarbatii nu fac otita ?
R. Pentru ca femeile au coapsele calde.

I. Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in casatorie?
R. Dumnezeule, sa nu-mi spui ca ai ramas insarcinata ...

I. Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui, Ana?
R. Body-building.

I. Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei?
R. Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii se joaca mai mult cu ele.

I. De ce isi iau blondele pe ele pantaloni foarte stramti?
R. Ca lumea sa le poata citi pe buze.

I. De ce prefera barbatii sa se insoare cu virgine?
R. Pentru ca nu suporta comparatiile.

I. Cum se cheama un barbat inteligent in America ?
R. Turist.

I. De ce a creat Dumnezeu barbatul?
R. Pentru ca vibratorul nu poate sa aduca bani acasa.

I. Care este asemanarea dintre un barbat si un storcator de fructe?
R. Ai nevoie de el, dar nu esti sigura pentru ce.

I. Care este definitia unei seri romantice pentru un barbat?
R. Sex.

I. Cum se numeste un barbat caruia ii lipseste 90% din creier?
R. Castrat.

I. Care este diferenta dintre o repriza de fotbal si un preludiu?
R. Prima dureaza sigur 45 de minute.

I. Care este diferenta dintre o amanta si o sotie?
R. 30 de kilograme.

I. Care este diferenta dintre un amant si un sot?
R. 30 - 45 de minute.

I. Care este asemanarea dintre o masina noua si un sot?
R. Ambele functioneaza bine doar in primul an.

I. Care este diferenta intre femeie si prosop?
R. La prosop cauti partile uscate, la femei pe cele ude.

I. La ce e mai usor sa renunti: la vin sau la femei?
R. Depinde de vechime.

I. Care e diferenta dintre o femeie si o baterie electrica ?
R. Bateria are si o parte pozitiva, anodul.

I. De ce au uraganele nume de femei?
R. Pentru ca vin umede si salbatice si pleaca cu casa si masina.

I. Stiti cum se numeste o secretara lasata insarcinata de catre seful ei ?
R. BOSS UMFLATA ..

I. Ce fac pestii cand sunt multi?
R. Bancuri .

I. Cum canta cucu` in America ?
R. With - with !

I. De ce stau gainile pe gard?
R. Sa le vada cocosii copanele..

I. Ce zic ciobanii cand se descalta ?
R. A mai trecut un an!

Salutul "Golanului" la adio...

Noi, generatia "golanilor" care si-au dorit un vis, ne-am luat ramas bun de el... "mai bine mort, decat comunist"... acum nu mai are nici o sansa sa devina comunist. Trist, nu?... acum toti isi aduc aminte ce mare era el, Paturca... el, care a murit singur, intr-o garsoniera amarata, pe care si-a capatat-o cu greu dupa ce "oamenii liberi" l-au dat afara din propria casa... "E greu titlul de erou" spunea el intr-un interviu... un erou uitat, depre moartea caruia nu s-ar fi stiu nimic daca proprietarul locuintei in care statea nu il gasea... dar el nu a fost niciodata "erou"... el a fost si va ramane mereu GOLAN! Nu vreau sa mai scriu mult... ca de obicei Romania isi cinsteste perlele, aruncandu-le la gunoi cand sunt frumoase, si plangand atunci cand nu le mai are... pacat ca nimeni nu s-a gandit sa-i respecte dorinta si sa-i imprastie cenusa acolo unde vocea sa a tinut in priza golanii si le-a ras in fata minerilor, comunistilor si lui Ion Ilici!...

Scrisoare deschisa catre parintii copiilor de bani gata

NOTA: textul urmator nu imi apartine. Recunosc. L-am primit pe mail. Initial am crezut ca era spam si am vrut sa il sterg. Ceva m-a facut insa sa il citesc. Am plans. Va las pe voi sa intelegeti daca am avut sau nu dreptate. Traim in Romania... si pe unii dintre noi asta ne doare din ce in ce mai mult...

"Desi este doar începutul lui octombrie este frig si am aprins focul în semineul din sufragerie. Stau confortabil în fotoliul de piele si ma uit cu drag la Karinna, fetita mea de 4 ani care se joaca împreuna cu Hans; Hans este sotul meu si l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, dupa ce am terminat facultatea de medicina de la Cluj.

Ne-am cunoscut aici, la Koln, la spitalul la care reusisem sa ma angajez si a fost dragoste la prima vedere. Ne-am casatorit apoi dupa vreo 2 ani, a venit si Karinna.

Traim bine si nu ne lipseste nimic. Locuim la periferia orasului dar locul este minunat, iar casuta noastra este asezata la marginea unei paduri de vis si chiar daca trebuie sa ne "chinuim" masinile în fiecare zi ca sa ajungem la spital, îmi spun într-una ca merita. Brigitte, bona Karinnei este punctuala ca o bavareza originala iar Karinna o indrageste tare mult.

Ma uit la frunzele care au început sa cada si apoi la calendarul de perete. Mai sunt 81 de zile pâna la Craciun. Craciunul... Stiu ca vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din padurea din spatele casei, ca sa nu-i fie frig si sa miroasa a sarbatoare în toata casa! Si mai stiu ca ne vom vedea cu vecinii nostri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospatat aproape în fiecare seara. Veneam dupa turele de la spital, dadeam o fuga sa vedem cum avanseaza lucrarile si ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masa. Ma bucur în sinea mea ca se apropie sarbatorile de iarna. Poate ma va vizita si sora mea Jeni care locuieste în Austria sau poate chiar cealalta sora, Maria, desi cred ca-i va fi cam greu sa vina tocmai din Canada, mai ales ca tocmai a nascut un baietel. Mi-e dor de ele si mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat si ele definitiv din tara... Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împartit la 3 si am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus ca partea ei ne-o da noua... Asa-s mamele...

Ma gândesc sa-i cumpar Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care si-l doreste inca de anul trecut. Ba nu, am sa-i cumpar lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreuna la bijutier ca sa îmi repar lantisorul cu diamantele de care s-a agatat, când am luat-o într-o zi în brate, cu toata hotarârea, pe Karinna. Greu de decis, dar sper sa-mi vina vreo idee geniala pâna la Craciun.

Zâmbesc de una singura, ca proasta si incerc sa-mi alung din minte orice umbra despre trecut...

Nu o sa uit însa niciodata Craciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealalta sora, nu împlinise înca 18 ani. Eram noi trei si mama. Tata murise de 5 ani în accident la mina.
Cu o luna înainte de Craciun pastorul nostru a anuntat o colecta speciala pentru cea mai saraca familie din Biserica. A cerut ca fiecare enorias sa economiseasca timp de o luna ceva bani ca sa dea acelei familii pe care fratii din comitet o vor considera cea mai saraca.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost sa mâncam timp de o luna de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, daca vom sta cu becul stins seara de seara, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curatenie la câtiva bogati, iar Jeni a vândut ceva felicitari facute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam si ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserica, noi si înca 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalti stiam ca suntem cetateni români iar acum, la 4 ani de la caderea lui Ceausescu, unii dintre noi se descurcau binisor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre desi nu avea decât doua camere dintre care pe una o transformam în bucatarie când venea frigul. Mama a calculat ca se va strânge înca de douazeci de ori atât cât avem noi, mai ales ca la slujba veneau si cei cu masini luxoase si plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminica de colecta.
Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin sa schimbam banii în bancnote nou-noute. Asa învataseram noi ca trebuie sa dam lui Dumnezeu.
Am venit acasa cu 800.000 lei. O bancnota de 500.000 lei si trei bancnote de 100.000 lei. Niciodata nu avusesem atâtia bani. Nu ne pasa ca n-aveam haine de Craciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toata noaptea de nerabdare...

A doua zi, în ziua de Craciun, ploua cu galeata, iar noi n-aveam umbrela. Biserica era la 2 kilometri de casa, dar noua nu ne pasa cât de ude vom fi. Jeni avea gauri în pantofi si a pus niste hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarca la picioare. Am stat bucuroase în Biserica, desi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziseram asta si nu ne-a durut. Cu banii în mâna, eram bogate. Când s-a facut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiaza, mama ne-a facut o surpriza. Cumparase 10 oua pe care le fiersese si le-am mâncat cu cartofi prajiti. Era ziua de Craciun si noi ne simteam asa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la usa . Când a intrat mama în casa, era alba ca varul si tinea un plic în mâna. Am întrebat-o ce este în plic si abia dupa jumatate de ora mama l-a deschis. În plic era o bancnota de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei si 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simteam ca niste milionare. Acum, cu plicul în mâna, ne simteam ca niste copii teribil de saraci.
Noua ca si copii ne parea bine ca suntem bogati fata de altii, ca aveam cartofi. Apoi, stiam ca suntem bogati ca aveam o mama grozava si multi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram ca eram trei surori în casa si atâtea familii nu aveau copii. Stiam ca nu avem multe lucruri pe care altii le aveau, dar niciodata nu ne-am gândit ca eram saraci; dar în acea zi de Craciun am aflat ca eram.
N-am mai fost niciodata ca înainte. Saptamâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastra. N-am mai vrut sa mergem la Biserica de rusine, dar mama nu ne-a dat voie sa lipsim de la slujba...
Mama ne-a întrebat ce sa facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu stiam ce fac saracii cu banii...
84 de oameni, 80 de concetateni de-ai nostri si noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai saraci 4 oameni din Biserica...Si atunci am stiut ca orice s-ar fi întâmplat, trebuia sa plec din România..."

Un indian american...

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile,
URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se induce FRICA! Devnim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM.
UITE ASA: ascultand asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai avem incredere in nimeni, etc.

Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.