Sensibilutzu

Poate uneori, mai exista speranta si pentru speciile pe cale de disparitie

2011-09-09T13:32:00.000-07:00

Habar nu aveti cat de mult curaj mi-a trebuit ca sa scriu azi, acum, aici... mai ales dupa o repriza buna de plans. Mai sunt cateva zile si se vor implini 6 luni. 6 luni care mie mi s-au parut cat 6 vieti de om. Sase luni in care un suflet la fel de ravasit ca al meu, dar mult mai curat, s-a lipit de mine. Zile in care am ras fericiti, am plans, am ranit-o cu trecutul meu, am zambit din nou, ne-am imbratisat, si tot asa... Ne iubim ca doi nebuni, dar ne ranim reciproc cu lacrimi. Pur si simplu simt cum prezenta ei langa mine ma ridica si ma face din nou OM... nu robot capitalist... ma iubeste, desi e constienta ca asta ii face rau... o iubesc dincolo de limitele normalului si umanului... datorita ei, blogul asta are sanse tot mai mari sa reinvie... "blogul unui indragostit"... imi doresc enorm sa devina "blogul unui sot fericit, cu o sotie minunata"... cu EA... dar acum, la ora asta, nu ma pot intreba de ce sunt asa orb sa nu vad semnele din jurul meu... desi, din moment ce, dupa toate astea, EA mai gaseste puterea sa imi spuna, printre lacrimi ..."te iubesc"... probabil ca ceva bun am facut si eu in viata asta de 30 de ani, ca sa merit asa ceva... In fine... sunt ateu catolic ;) asa ca imi fac o cruce si ma rog barbosului suprem sa ma ajute si sa faca din mine un sot asa cum merita ea...
va salut pe toti... iertati-ma daca am aberat... vroiam doar sa plang pe taste... si sa strig in gura mare ca O IUBESC! Chiar dacaviata ne-a lovit in 6 luni ct pe altii in ani buni de zile, stiu adanc in mine, ca EA e... Ea e jumatatea mea... Ea e cea pe care am cautat-o mereu, Ea e SOTIA mea! (ma rog, partea cu sotia sper sa devina realitate si in acte, cat mai repede)
Sa nu incetati niciodata sa va uitati in jur dupa iubire...

Ganduri despre El Si Ea

2011-02-24T15:52:00.001-08:00

Nu vei fi prima si singura Lui dragoste. A iubit si inainte, si va iubi si mai apoi, dar daca te iubeste acum, ce altceva mai conteaza? Nu e perfect, dar nici tu nu esti, iar voi doi nu veti fi niciodata perfecti... dar daca te face sa razi macar o data, daca te face sa te gandesti de doua ori, si mai ales, daca recunoaste ca e om si ca face greseli... tine-te bine de el si da-i tot ceea ce ai. Nu iti va da citate de poezie, nu se va gandi la tine in fiecare secunda, dar iti va da o parte din el pe care stie ca o poti sfasia in bucati. Nu il rani, zambeste cand te face fericita, plangi cand te intristeaza, si du-i dorul cand nu e langa tine...

Picatura care poate salva un zambet...

2011-02-22T15:04:00.000-08:00

Nu am crezut niciodata in apelurile umanitare raspandite pe net sau mai ales in cele care circula pe mess. Tocmai de aceea, atunci cand am pus aici astfel de randuri, am facut-o dupa o documentare serioasa. Si va invit sa judecati cu inima, nu cu portofelul.

1. In general, copilasii care se nasc cu Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B nu traiesc mai mult de cateva zile.

Marian Teofan Grierosu din Iasi tocmai a implinit 10 luni si este singurul copil din tara care a reusit performanta de a supravietui atata timp, in ciuda bolii necrutatoare.

De la varsta de o luna a suportat tratament cu chimoterapie, transfuzii de sange, punctii lombare si medulare dureroase. Speranta lui este un transplant alogen in Italia, la spitalul San Matteo din Pavia. Costul acestui transplant este de 110.000 de Euro, la care se adauga costul cautarii unui donator in registru, care variaza intre 10.000 si 20.000 de Euro.

Parintii lui, mama – profesoara de religie si tatal – preot, nu au banii necesari, ci doar credinta. Credinta ca fiul lor cel mic, alaturi de fratiorul cu patru ani mai mare, vor creste frumos si se vor bucura de viata.

Sa-i ajutam sa li se indeplineasca dorinta!

Donatiile se fac la

BRD Iasi – Str. Manta Rosie

Cont RON: RO53BRDE240SV65357502400

Cont EURO: RO12BRDE240SV76503622400

Titular: Grierosu Vasile (0727.828.561)

Vezi si: http://bebemarian.wordpress.com/

2. ________________________

Bianca Maria are 5 luni si sufera de o boala foarte grava:retinopatie de prematuritate gr. V,adica dezlipire de retina.Singura clinica care i-a dat sanse mari de a-si recapata vederea se afla in Detroit,Statele Unite ale Americii.Insa costurile operatiei sunt imense:30.000 $.

In acest sens, pentru cei care doresc sa faca donatii s-a deschis un cont pe numele tatalui,Petrica Sorin, la BRD-Groupe Societe Generale.

Contul in care pot fi depusi banii este urmatorul:RO87BRDE350SV33043173500.

De asemenea, daca cineva a avut aceasta problema si a rezolvat-o,orice informatie ne este de folos,deoarece trecerea timpului ar putea sa agraveze foarte mult problema.

Sa mai radem..."intrebari si raspunsuri"...

2011-01-24T10:38:00.001-08:00

am pus prea mult timp doar postari "serioase". Asa ca cum, dupa ce am primit un mail (de la matusa din Canada), am zis ca trebuie sa il impartasesc. Nu de alta, dar e prea amuzant ca sa-l tin numai pentru mine... deci...
Intrebari si Raspunsuri:

I.. Ce imbatraneste prima oara la un barbat ?
R. Nevasta

I. In cate grupe se impart femeile?
R. Femeile se impart in trei grupe:
- elastice (se intind cat tine patul).
- supraelastice (se intind si prin alte paturi).
- credincioase (se intind pana la Dumnezeu) .

I. De ce sunt mai multi purici decat oameni?
R. Pentru ca este greu sa fabrici niste prezervative asa de mici.

I. Ce este un copil complexat?
R. Un copil cu mama reala si tata imaginar.

I. Care este cel mai periculos loc din lume?
R. Patul. Acolo mor 80% dintre oameni.

I. Ce spune spermatozoidul care fuge dupa un ovul ?
R. Daca te prind, om te fac !

I. Care an dureaza numai o zi ?
R. Anul Nou !

I. E adevarat ca barbatii impotenti traiesc mult ?
R. Da, dar degeaba.

I. Prin ce se deosebeste ariciul de aricioaica ?
R. Ariciul are o teapa in plus.

I. Prin ce se deosebeste un om de o camila ?
R. Camila poate sa lucreze o saptamana fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamana fara sa lucreze ...

I. Care este diferenta dintre un taur si un bou ?
R. Taurul poate deveni tata, pe cand boul numai unchi.

I. Prin ce se deosebeste sexul frantzuzesc de cel romanesc ?
R. Francezii fac sex fara lenjeria de corp, iar romanii fara lenjeria de pat.

I. Ce este viata?
R. Cea mai raspandita boala transmisa pe cale sexuala...

I. De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam?
R. Ca sa poata vorbi pana aparea si Eva.

l. Decebarbatii nu fac otita ?
R. Pentru ca femeile au coapsele calde.

I. Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in casatorie?
R. Dumnezeule, sa nu-mi spui ca ai ramas insarcinata ...

I. Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui, Ana?
R. Body-building.

I. Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei?
R. Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii se joaca mai mult cu ele.

I. De ce isi iau blondele pe ele pantaloni foarte stramti?
R. Ca lumea sa le poata citi pe buze.

I. De ce prefera barbatii sa se insoare cu virgine?
R. Pentru ca nu suporta comparatiile.

I. Cum se cheama un barbat inteligent in America ?
R. Turist.

I. De ce a creat Dumnezeu barbatul?
R. Pentru ca vibratorul nu poate sa aduca bani acasa.

I. Care este asemanarea dintre un barbat si un storcator de fructe?
R. Ai nevoie de el, dar nu esti sigura pentru ce.

I. Care este definitia unei seri romantice pentru un barbat?
R. Sex.

I. Cum se numeste un barbat caruia ii lipseste 90% din creier?
R. Castrat.

I. Care este diferenta dintre o repriza de fotbal si un preludiu?
R. Prima dureaza sigur 45 de minute.

I. Care este diferenta dintre o amanta si o sotie?
R. 30 de kilograme.

I. Care este diferenta dintre un amant si un sot?
R. 30 - 45 de minute.

I. Care este asemanarea dintre o masina noua si un sot?
R. Ambele functioneaza bine doar in primul an.

I. Care este diferenta intre femeie si prosop?
R. La prosop cauti partile uscate, la femei pe cele ude.

I. La ce e mai usor sa renunti: la vin sau la femei?
R. Depinde de vechime.

I. Care e diferenta dintre o femeie si o baterie electrica ?
R. Bateria are si o parte pozitiva, anodul.

I. De ce au uraganele nume de femei?
R. Pentru ca vin umede si salbatice si pleaca cu casa si masina.

I. Stiti cum se numeste o secretara lasata insarcinata de catre seful ei ?
R. BOSS UMFLATA ..

I. Ce fac pestii cand sunt multi?
R. Bancuri .

I. Cum canta cucu` in America ?
R. With - with !

I. De ce stau gainile pe gard?
R. Sa le vada cocosii copanele..

I. Ce zic ciobanii cand se descalta ?
R. A mai trecut un an!

Salutul "Golanului" la adio...

2011-01-21T16:32:00.000-08:00

Noi, generatia "golanilor" care si-au dorit un vis, ne-am luat ramas bun de el... "mai bine mort, decat comunist"... acum nu mai are nici o sansa sa devina comunist. Trist, nu?... acum toti isi aduc aminte ce mare era el, Paturca... el, care a murit singur, intr-o garsoniera amarata, pe care si-a capatat-o cu greu dupa ce "oamenii liberi" l-au dat afara din propria casa... "E greu titlul de erou" spunea el intr-un interviu... un erou uitat, depre moartea caruia nu s-ar fi stiu nimic daca proprietarul locuintei in care statea nu il gasea... dar el nu a fost niciodata "erou"... el a fost si va ramane mereu GOLAN! Nu vreau sa mai scriu mult... ca de obicei Romania isi cinsteste perlele, aruncandu-le la gunoi cand sunt frumoase, si plangand atunci cand nu le mai are... pacat ca nimeni nu s-a gandit sa-i respecte dorinta si sa-i imprastie cenusa acolo unde vocea sa a tinut in priza golanii si le-a ras in fata minerilor, comunistilor si lui Ion Ilici!...

Scrisoare deschisa catre parintii copiilor de bani gata

2011-01-12T15:14:00.000-08:00

NOTA: textul urmator nu imi apartine. Recunosc. L-am primit pe mail. Initial am crezut ca era spam si am vrut sa il sterg. Ceva m-a facut insa sa il citesc. Am plans. Va las pe voi sa intelegeti daca am avut sau nu dreptate. Traim in Romania... si pe unii dintre noi asta ne doare din ce in ce mai mult...

"Desi este doar începutul lui octombrie este frig si am aprins focul în semineul din sufragerie. Stau confortabil în fotoliul de piele si ma uit cu drag la Karinna, fetita mea de 4 ani care se joaca împreuna cu Hans; Hans este sotul meu si l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, dupa ce am terminat facultatea de medicina de la Cluj.

Ne-am cunoscut aici, la Koln, la spitalul la care reusisem sa ma angajez si a fost dragoste la prima vedere. Ne-am casatorit apoi dupa vreo 2 ani, a venit si Karinna.

Traim bine si nu ne lipseste nimic. Locuim la periferia orasului dar locul este minunat, iar casuta noastra este asezata la marginea unei paduri de vis si chiar daca trebuie sa ne "chinuim" masinile în fiecare zi ca sa ajungem la spital, îmi spun într-una ca merita. Brigitte, bona Karinnei este punctuala ca o bavareza originala iar Karinna o indrageste tare mult.

Ma uit la frunzele care au început sa cada si apoi la calendarul de perete. Mai sunt 81 de zile pâna la Craciun. Craciunul... Stiu ca vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din padurea din spatele casei, ca sa nu-i fie frig si sa miroasa a sarbatoare în toata casa! Si mai stiu ca ne vom vedea cu vecinii nostri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospatat aproape în fiecare seara. Veneam dupa turele de la spital, dadeam o fuga sa vedem cum avanseaza lucrarile si ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masa. Ma bucur în sinea mea ca se apropie sarbatorile de iarna. Poate ma va vizita si sora mea Jeni care locuieste în Austria sau poate chiar cealalta sora, Maria, desi cred ca-i va fi cam greu sa vina tocmai din Canada, mai ales ca tocmai a nascut un baietel. Mi-e dor de ele si mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat si ele definitiv din tara... Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împartit la 3 si am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus ca partea ei ne-o da noua... Asa-s mamele...

Ma gândesc sa-i cumpar Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care si-l doreste inca de anul trecut. Ba nu, am sa-i cumpar lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreuna la bijutier ca sa îmi repar lantisorul cu diamantele de care s-a agatat, când am luat-o într-o zi în brate, cu toata hotarârea, pe Karinna. Greu de decis, dar sper sa-mi vina vreo idee geniala pâna la Craciun.

Zâmbesc de una singura, ca proasta si incerc sa-mi alung din minte orice umbra despre trecut...

Nu o sa uit însa niciodata Craciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealalta sora, nu împlinise înca 18 ani. Eram noi trei si mama. Tata murise de 5 ani în accident la mina.
Cu o luna înainte de Craciun pastorul nostru a anuntat o colecta speciala pentru cea mai saraca familie din Biserica. A cerut ca fiecare enorias sa economiseasca timp de o luna ceva bani ca sa dea acelei familii pe care fratii din comitet o vor considera cea mai saraca.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost sa mâncam timp de o luna de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, daca vom sta cu becul stins seara de seara, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curatenie la câtiva bogati, iar Jeni a vândut ceva felicitari facute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam si ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserica, noi si înca 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau... Noi ceilalti stiam ca suntem cetateni români iar acum, la 4 ani de la caderea lui Ceausescu, unii dintre noi se descurcau binisor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre desi nu avea decât doua camere dintre care pe una o transformam în bucatarie când venea frigul. Mama a calculat ca se va strânge înca de douazeci de ori atât cât avem noi, mai ales ca la slujba veneau si cei cu masini luxoase si plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminica de colecta.
Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin sa schimbam banii în bancnote nou-noute. Asa învataseram noi ca trebuie sa dam lui Dumnezeu.
Am venit acasa cu 800.000 lei. O bancnota de 500.000 lei si trei bancnote de 100.000 lei. Niciodata nu avusesem atâtia bani. Nu ne pasa ca n-aveam haine de Craciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toata noaptea de nerabdare...

A doua zi, în ziua de Craciun, ploua cu galeata, iar noi n-aveam umbrela. Biserica era la 2 kilometri de casa, dar noua nu ne pasa cât de ude vom fi. Jeni avea gauri în pantofi si a pus niste hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarca la picioare. Am stat bucuroase în Biserica, desi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziseram asta si nu ne-a durut. Cu banii în mâna, eram bogate. Când s-a facut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiaza, mama ne-a facut o surpriza. Cumparase 10 oua pe care le fiersese si le-am mâncat cu cartofi prajiti. Era ziua de Craciun si noi ne simteam asa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la usa . Când a intrat mama în casa, era alba ca varul si tinea un plic în mâna. Am întrebat-o ce este în plic si abia dupa jumatate de ora mama l-a deschis. În plic era o bancnota de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei si 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simteam ca niste milionare. Acum, cu plicul în mâna, ne simteam ca niste copii teribil de saraci.
Noua ca si copii ne parea bine ca suntem bogati fata de altii, ca aveam cartofi. Apoi, stiam ca suntem bogati ca aveam o mama grozava si multi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram ca eram trei surori în casa si atâtea familii nu aveau copii. Stiam ca nu avem multe lucruri pe care altii le aveau, dar niciodata nu ne-am gândit ca eram saraci; dar în acea zi de Craciun am aflat ca eram.
N-am mai fost niciodata ca înainte. Saptamâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastra. N-am mai vrut sa mergem la Biserica de rusine, dar mama nu ne-a dat voie sa lipsim de la slujba...
Mama ne-a întrebat ce sa facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu stiam ce fac saracii cu banii...
84 de oameni, 80 de concetateni de-ai nostri si noi, am strâns 1.200.000 lei... din care 800.000 i-au dat cei mai saraci 4 oameni din Biserica...Si atunci am stiut ca orice s-ar fi întâmplat, trebuia sa plec din România..."

Un indian american...

2011-01-04T10:10:00.000-08:00

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.

- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.

A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.

- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultind zi de zi la televizor gilceava, crimele, tragediile,
URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se induce FRICA! Devnim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM.
UITE ASA: ascultand asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai avem incredere in nimeni, etc.

Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.

Ganduri intre ani…

2010-12-29T23:00:00.000-08:00

Marturisesc ca am sta mult pana m-am hotarat sa ma asez cu laptopul in brate, langa focul albastru al semineului, si sa incerc sa astern aceste randuri. La inceput mi s-a parut complet aiurea… la urma urmei, cam fiecare posesor de blog posteaza cateva randuri in aceste momente in care un an se incheie si altul paseste timid spre noi. Poate ca nici nu as fi scris. Am primit insa recent, un fel de cadou intarziat de la Mos Craciun. Un cadou mic, firav, asternut cu slove negre pe foi subtiri de ie romaneasca de Sebes. File de carte, apartinand unor suflete care si-au trecut acolo lacrimile, gandurile, metaforele si mai ales, si-au pus in fata noastra, inimile mari si calde de copil. Tocmai citind aceasta carte mi-am luat si eu inima in dinti. Ma uit in urma, la tot ce am scris anul asta aici, in coltul asta de lume a internetului, numit atat de sec “blog”… Cate momente s-au adunat in literele ce imi fug prin fata ochilor. Am plans si mi-am descarcat tristetile. Am sperat si mi-am pus in scris tinte imposibile. Am ras si v-am lasat sa imi calcati rasul in picioare. V-am dat dreptate, voua, celor care v-ati urlat disperarea sociala sau durerea sufletului. Si nu stiu daca v-am multumit suficient voua, celor care mi-ati curatat pansamentele ce ma tin intreg la minte si la suflet. Ampus poezie pentru cei care viseaza la stele, si versuri pentru cele care m-au tinut si ma vor mai tine de mana. Am asternut ganduri imprumutate de la altii care au condei mai bun, in incearcarea de a va face sa intelegeti si voi anumite lupte care se dau mereu in jurul nostru… poate am reusit, sau poate ati plecat mai departe, injurandu-ma. Pana la urma, important pentru mine e faptul ca pentru o clipa v-ati aruncat ochii spre acele randuri scrise, mai mereu, la ceas tarziu in noapte. Nu stiu de ce, dar am descoperit ca scriu mai cu pofta noaptea. Nu stiu daca si cu mai mult “succes la public”… Oricum, va multumesc tuturor… Chiar si celor care m-au criticat. Pana la urma, orice sut in fund e un pas inainte. E 5 dimineata… Trebuie sa nu uit sa spun un “multumesc” adevarat, din toata inima mea de copil mare, pentru doua persoane care m-au inspirat in toata aceasta perioada. Iti multumesc tie, Ana, pentru firimiturile de speranta si feliile de suflet romantic pe care mi le-ai presarat in fata in paginile blogului tau… Si iti mai multumesc si tie, Ruxandra, pentru tupeul cu care ai muscat din lumea asta jegoasa, si curajul cu care le-ai tras un pumn in figura celor care isi bat joc de tine, de mine, de altii, de noi…
Ne vom reintalni in anul viitor… alte file cazute din castan, flori de cires in gradini japoneze si ganduri intr-o scrisoare din viitor. Si poate, pana la urma, printul orb va reusi sa vada printesa care sa il duca pe Magura.
E tarziu… Iertati-mi aberatiile de final de an. “Eminescu in mizerie” imi spunea mama cand vroia sa rada de pletele mele si de puerilitatea gandurilor pe care le puneam pe foi de caiet studentesc. Acum cica am evoluat. Scriu pe blog. O locatie in care sper sa ne citim cu bine si in noul an… Inchinati un strop de sampanie si pentru pomenirea unuo suflet ratacit… Va doresc tuturor doar atat: Sanatate trupeasca, impreuna cu multa lumina si caldura in suflet…

Scrisoare catre Mosu'

2010-12-09T10:42:00.000-08:00

Eu nu te-am intrebat niciodata daca esti sarac sau daca te dor salele. Am fost prea egoist si m-a interesat sa-ti vad facuta datoria sub bradul meu. Draga Mos Craciun, eu nu ti-am daruit niciodata ceva dintr-o desaga. M-am gandit intai la ai mei, la ai altora si la mine. Nu ti-am lasat niciodata un pahar cu apa la geam si nici nu mi-am facut griji ca poate ai nevoie de pingele la bocanci. Acum ca am crescut, recunosc. Vreau sa-ti iau locul. Si in schimbul unui sac, sa adun in mine toata fericirea, toate topaielile dintr-o dimineata. Mos Craciun, te invidiez! Fiindca tu, un batranel inghetat, hamesit si nemancat, reusesti sa impaci o lume, cand eu, nici intr-o viata nu m/am vazut cu ea. Draga Mos Craciun, eu vreau sa te miros. Si sa te tin in brate ca pe-un bunic nevazut de ani. Si mai vreau sa-ti spun prima poezie ce-am invatat-o cu bradulet, bradut frumos. Eu vreau sa iti indrept fesul nins si sa te scutur de bucurie. Sa te primesc in casa mea si sa le explic tuturor ca tu existi, ca tu nu intarzii, ca tu nu ai polite de platit, ca tu ne vezi egali. Eu vreau sa-ti fac o cafea buna si sa ranjim amandoi cand punem la cale anul. Draga Mos Craciun, tu esti un pricopsit. Stiu si eu, stii si tu, stim toti.

Eu nu ma gandesc ca te vad si la anul, eu nu-mi fac planul ca peste-o iarna o sa-mi mai doresc ceva. Eu vreau acum si-ti scriu decis. De data asta,te fentez. Caci nu mai trebuie sa afli daca am fost cuminte sau daca iar m-am sters nepoliticos pe presul de la usa vecinei. Fiindca tot ce-ti cer e pentru „niste oameni multi”. Mai intai vreau jucarii pentru copiii aceia de la centru. Ii stii tu, am fost la ei si anul trecut, cand mi-am uitat barba acasa. Pentru papagalul galben vreau o colivie noua, ovala. A mai crescut si el. Imi mai trebuie niste drumuri deschise ca sa pot ajunge la toti cei de acasa. Le-am promis ca ma fac sanie. Invata-ma sa fac sarmale. Trebuie sa-mi hranesc cu iubire apropiatii. Si daca bradul meu e mai mic anul asta, pentru ca mutand mobila aiurea, nu mi-a ramas loc, te rog, lasa-mi in josul crengilor un ravas cu toate lucrurile bune pe care altii le merita. Stiu, eu nu te-am intrebat niciodata daca te calc pe nervi, cerand egoist.

Mi-a trecut doar prin minte ca atunci cand n-o s-o mai fac, o sa uit toate colindele in scara de bloc, o sa uit gustul cozonacilor, o sa uit sa iubesc, o sa uit ca existi. Numai ca, m-ai invatat ca niciodata sa nu tradez memoria sufletului meu. Te-astept chiar de vii fara nimic. Uneori fericirea noastra inseamna sa stim ca undeva exista cineva pentru care, din cand in cand suntem totul. Nu te grabi, distanta e aceeasi. De data asta nu ma mai mut.

Cu dragoste, simplu... EU

"Sunt barbat, nu sunt deloc complicat..."

2010-11-21T20:11:00.000-08:00

Am descoperit abia recent piesa "Cele Doua Cuvinte" a trupei Taxi. Si am inceput sa vad cate controverse exista intre barbati si femei, pe tema asta, aparent banala, legata de expresia "te iubesc"... oare e chiar asa cum spun ei in melodie? sa ne fie ciar asa de greu sa spunem aceste cuvinte? sau nu cumva s-au devalorizat atat de mult, incat toti, barbati sau femei le spunem din obisnuinta? Am aproape 30 de ani, si de pe la 20, cand am inceput sa inteleg cu adevarat complexitatea de sentimente si trairi dintr-o relatie, am tot spus "te iubesc" de cateva mii de ori. Nu la foarte multe fete, pentru ca in general imi aleg (ce urat suna) relatii cu grija... dar am descoperit ca parca e mai bine sa demonstrezi ce simti, decat sa spui ca papagalul "te iubesc", atat de mult si des incat tu ajungi chiar sa crezi asta, iar ea ajunge sa se plictiseasca, si sa iti raspunda sec "mda, si eu"... nu sunteti de acord cu mine? oricum, din punctul asta de vedere, m-am tot uitat peste amintirile iubirilor mele... cred ca le port noroc, daca stau sa ma gandesc ca acum toate cele care au contat cu adevarat sunt acum maritate si cu copil, iar eu inca imi caut jumatatea... dar, asa cum scria o buna prietena (cred si sper eu) pe blogul ei... "toate se intampla la timpul lor si cu un motiv"... obisnuiam sa imi placa toamna si iarna... in doi... acum toamna mi se pare seaca, iar iarna e doar frig mult si zapada flescaita... dar, deja divagam de la subiect... oare ce e mai important? a spune "te iubesc", doar asa, din gura, pentru ca stii ca asta vrea celalalt sa auda? sau a-ti demonstra sentimentele in mod concret, si constant, prin gesturi si fapte mai mult sau mai putin "mari"? si ca sa fiu si putin rautacios, apropo de postarea unei alte prietene ... cate femei nu spun fraze de genul "nu conteaza banii/cum arata... conteaza ce simte pentru mine... e de ajuns si o simpla floare..." si totusi, din toate aceste femei, care dau aceasta replica... cate nu se uita la tine ca la felu' paispe daca intr-adevar te duci la ele doar cu o floare... pana la urma, totusi, cum spunem "te iubesc", dincolo de cuvinte"? si de ce trebuie (indiferent ca suntem barbati sau femei) sa ne demonstram iubirea?...
"Si nu-nteleg de ce nu-mi acorzi credit nici macar cat unui caine
Care te iubeste chiar daca nu-ti vorbeste.
Pe bune, nu stiu ce vrei. E suficient sa te uiti in ochii mei.
Si sa stii ca eu......"

Cat de mult valoreaza iertarea

2010-09-18T13:15:00.000-07:00

Se povestea ca o mama avea un baiat foarte silitor, student la universitate, de unde-i aducea cele mai frumoase rezultate. A venit razboiul si baiatul a fost chemat sa plece pe front. Fiindca era un om integru, s-a dovedit a fi un erou. Si-a dat viata pentru tara.

Mama s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita macar o data baiatul, in vis, ca sa-l mai vada. O singura data. Rugaciunea i-a fost ascultata si i s-a promis ca ii va fi trimis, putand sa retraiasca impreuna cinci minute din viata lor trecuta. A fost insa intrebata: Gandeste-te bine, care cinci minute din viata lui si a ta le alegi, pentru aceasta? El va veni sa retraiti impreuna acele minute pe care le alegi acum. Gandeste-te bine. Vrei sa vina ca student la universitate, cu frumoasele rezultate care te bucurau atata? Va fi fost aceea bucuria ta cea mai mare, si ai vrea s-o repeti? Vrei poate sa-ti vina imbracat de pe front, incununat cu laudele comandantilor lui, inainte de a muri, si aureolat de eroism?

Femeia a stat si s-a gandit, si a raspuns: Nu! Daca ar fi posibil sa-mi fie redat copilul pentru a retrai cinci minute, as vrea ca ele sa fie din copilaria lui. Fiindca imi aduc aminte de o intamplare cu el, de cand era copil. Era in gradina si a facut o greseala. Cand am iesit din casa si am vazut greseala pe care a facut-o si eram gata sa-l pedepsesc, a alergat catre mine plangand si mi-a cerut iertare. Dar a facut-o cu atata sinceritate, cu atata incredere ca eu il voi ierta, s-a lipit de trupul meu cu atata dragoste, cu atata parere de rau ca m-a suparat, incat nu numai ca l-am iertat, dar minutele acelea au fost cele mai frumoase din viata mea. Pe acelea nu pot sa le uit si, daca e posibil, pe acelea as vrea sa le retraiesc.

Just ME

2010-09-14T13:46:00.001-07:00

SUNT: un romantic si un timid incurabil
AS VREA: sa pot da timpul inapoi
PASTREZ: toate amintirile frumoase
MI-AS FI DORIT: sa traiesc in Strasbourg
NU IMI PLACE:ca cineva sa isi bata joc de mine
MA TEM: de moarte si de cainii vagabonzi
IMI PARE RaU:de unele greseli facute in trecut.
IMI PLAC:calatoriile, muzica, dragostea, femeile frumoase prin simplitate.
NU SUNT: ordonat, prost, bun dansator, bogat, amantul perfect...
DANSEZ: cand aud o piesa faina.
NICIODATA: nu voi intelege prostia si fitele.
RAR: reusesc sa ma fac ceva numai si numai pentru mine
PLANG: cand cineva imi calca inima in picioare sau cand trebuie sa „mi-o carpesc” la loc
NU SUNT INTOTDEAUNA: calm
NU IMI PLACE DE MINE: cand ma enervez.
SUNT CONFUNZ: cand nu inteleg mesajele non verbale transmise de altii
AM NEVOIE: de iubire, de viata..si multe alte lucruri.. printre altele, de un suflet pereche
AR TREBUI:sa imi iau cateva zile libere.....si sa stau linistit..fara internet...fara telefoane... doar eu... si poate EA

Pisoar de 300 de euro pe ritm traditional de Guta

2010-09-06T13:43:00.000-07:00

Bai fratilor, se-mpute! Capitala bunelor Maniere, cum o numesc unii, devine capitala Bunelor Manele! De parca nu era de ajuns ca bubuie Guta si Salam din fiecare masina "benga tunata", acuma s-au instalat si in centrul Sibiului. A, si apropo, nu sunt rasist! Cunosc tigani (pardoni, romi) foarte misto! Si credeti-ma, nu comentam, daca era muzica traditionala tiganeasca. Am inteles ca era vorba de Zilele Culturii Romanes. Si acceptam sa aud muzica tiganeasca adevarata. Care suna chiar fain. Vezi Bregovic. Dar ce are de-a face Guta cu traditia romilor? Desi, vorba unei colege, peste vreo 20 de ani, va deveni folclor tiganesc, ca deh, totul e posibil la noi. Plus ca, vorba lu Brylu Crocodilu ... "de ce pula mea tre să vă pișați în tot centrul? Benchetuiți, dansați, aruncați cu euroii, măritați-vă fiicele când vrea mușchiul vostru, trăiți-vă tradițiile de homo sapiens când, cum și unde vreți, dar nu vă bateți joc de restul. Dacă piș și eu toată strada Grâului îmi mulțumiți sau ieșiți cu sabia ninja?" Si cea mai tare faza a fost cand l-am auzi pe Cioaba, plangand de mila romilor heuropeni pe care mosiu "Nicolai Sar-Cozi" i-a trimis inapoi la tarisoara lor de pe bolintine. Cum adica sa le dea frantujii 300 de euro? Pai ei, mancat-as, cu paraii astia nu traieste decat vreo 3 zile! Si mi-au facut ochii ca sirena de politie. Adica, WTF!!!! Astia fut 15 meleoane in 2 zile? Mijjjtoo, praleo! Fara numar de la nasu' Paris! Cu banii astia mai mult de jumatate din clasa muncitoare (aia adevarata) a Romaniei, ar trai binisor timp de o luna. Dar ei, defavorizati, saracii, nu au ce face cu 300 de euroi, ca deh, e puradeii multi si le trebe tuning la caruta! A dracu daca nu m-as declara tigan si m-as duce in fiecare luna "in tabara" in Franta! Futu-i! Dar uite asa patim daca-i lasam pe altii sa ne dea lectii de europenism pe banii nostri, in tara noastra, in timp ce la ei in tara si in dictionare nu exista cuvantul "minoritate" sau "etnie"... Ma duc sa caut o buda... sau o tufa... ca deja imi vine sa ma pis pe tambal, poate fasaie mai acustic. V-am salutat din mers si v-am pupat pe poertofeluri... apropo, de cand ati inceput sa cititi aberatia mea, v-ati mai uitat in bozonare sa verificati daca mai aveti protofelul din dotare?

Foto: Ionut Visan (Johny ma men)

Suflet de catel schiop

2010-08-31T17:06:00.000-07:00

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
Morala:

În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

KK-Maka-Ee-Ee... imn de criza... =))

2010-08-04T14:13:00.000-07:00

Bai frati cumnati si cuscri vitregi... Dupa ce l-am ascultat un ceas pe Basescu la TVR si nu am inteles nimic (de ce i-or fi zicand astia "Zeus"?)... am gasit asta pe net... e cea mai logica ecplicatie a crizei din Romania... si cea mai frumoasa, tre sa recunosc... hai va salutez si va vizitez la portofeliu... Enjoy...

Multumiri dupa criza mea

2010-07-11T18:46:00.000-07:00

Mdap... asa cum spuneam, temporar apasam butonul de "pauza"... Nu, nu va speriati, nu pun pauza la viata sau la ssentimente... doar la randurile pe care le voi scrie aici. Asa cum incercam sa va explic in ultima postare, voi incerca, pentru o perioada, sa-i las pe altii sa vorbeasca pentru mine. Asa ca mai multe videoclipuri, si mai putine cuvinte scrise. Inainte de asta, vreau sa-i multumesc colegei si prietenei mele Anamaria, ale carei cuvinte m-au pus pe ganduri de fiecare data si mi-au dat cate un sut in fund :)) si tot la capitolul "multumiri"... desi stiu ca nu o sa ma auda, vreau sa le multumesc celor de la trupa Hara, ale caror melodii m-au ajutat sa ies din "criza" sentimentala... iar pentru voi, iata si doua din piesele care mi-au dat curaj si incredere pentru viitor...

Nu mai am cuvinte... demult...

2010-07-07T15:13:00.000-07:00

era o vreme cand puteam scrie orice... Eram fericit, scriam... eram trist, scriam... scriam poezie, scriam proza de 2 lei... scriam pe foi de caiet, pe hartie igienica sau pe blog... orice aveam pe suflet puneam in cuvinte scrise... au trecut ani, au trecut intamplari si deodata m-am trezit ca nu mai pot sa scriu... vreau sa imi astern gandurile, dar cuvintele nu mai vor sa iasa dincolo de capul meu... pauza de inspiratie... poate e ceva temporar, poate e ceva definitiv si nu voi mai scrie niciodata... cine stie... deocamdata ii voi lasa pe altii sa vorbeasca pentru sufletul meu... iar cei care ma cunosc, vor asculta piesa si isi vor da seama ce s-a intamplat...

Proud to be a Romaniac...

2010-06-27T10:58:00.000-07:00

... sau postare in cuvinte simple: motoare, adrenalina, spectacol, noroi, nebunie, rock, Red Bull, Sibiu...

Aniversara...

2010-06-06T04:40:00.000-07:00

- O, domnu' Beju, La multi ani !
- La multi ani si tie, domnu Beju...
- Cum te simti azi?
- Te rog eu, nu imi mai pune si tu intrebarea asta. Azi parca toata lumea ma intreaba acelasi lucru... Cum dracu ma simt la 29 de ani?
- Pai, si...? ce le raspunzi?
- Ce ai vrea sa le zic? Ca ma simt ca o pula? Ca incerc sa trec prin viata fara sa ma afecteze prea mult varsta si singuratatea?
- Da' ce te tot plangi atat, ca doar nu ai decat 29 de ani.
- Si ma simt de parca as avea 100.
- Asta-i grav!
- Stiu, dar ce ai vrea sa simt, cand vad golul din jurul meu. Prieteni de conjunctura, fiecare vazandu-si de feliuta lui, foste iubite maritate si cu copii, care m-au uitat complet... actuale cunostinte de genul feminin pe care nu prea mai am chef sa le seduc... bine, cu exceptia a 2-3 persoane... dar una e la Bucale, alta e si ea intr-un moment de "pauza", si uite asa...
- E, acuma, si tu... nimeni nu e perfect...
- Ce-are sula cu prefectura?
- Ziceam si eu asa...
- Mai bine taci dracului, ia o gura de cafea (ca alcool nu iti dau) si scrie...
- Cafeaua o accept, dar de scris, ma mai gandesc. Vad ca azi iar esti plangacios si negativist, si nu imi placi asa...
- Mda... ai dreptate... ti-am mai spus eu... "criza sfertului de viata"...
- Da-o in fasole! Mai lasa textele, dormi un pic si maine te duci la lucru zambind.
- Bine, domnu' Beju! Noapte buna...
- Noapte buna, domnu' Beju... si inca o data, La Multi Ani!
- mhhh.... shhhh!

Pe motoare...

2010-05-28T06:04:00.000-07:00

Din cand in cand, tre sa ma mai si laud, altfel nu as fi "eu"... Asa ca, iata ce pot face doua maini dibace... plus un cameraman, plus o fata, plus niste motoare si umpic de imaginatie la montaj si niste imagini de arhiva...

P.S. - In curand o sa dau publicitatii si cateva din "dudele" pe care le mai dau uneori la emisiune.... :))

DEMISIE OFICIALA...

2010-05-10T14:12:00.000-07:00

Urmatorul text apartine jurnalistului Mile Carpenisan, decedat prea tanar si uitat prea repede, chiar de proprii sai colegi...

DEMISIE OFICIALA
Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.

Eu vreau sa cresc MIC!

No comment... just listen

2010-04-30T05:29:00.000-07:00

Cateodata...

2010-04-26T13:54:00.000-07:00

Cateodata stau si ma gandesc la trecut,
La prezent, si la viitor...
Cateodata imi arunc gandurile spre ce am facut,
Spre copilarie, sau spre dor.
De fiecare data cand fac asa ceva,
Raman cu un gust amar.
Parca toata fiinta mea isi pierde seva
si parca vad frumosul tot mai rar.
De ceva vreme, am inceput sa nu mai cred.
Am devenit un ateu 90% convins.
Vad totul cum se stinge incet, incet,
Fara o lacrima, cu zdrente inecate in plans.
Toata lumea in jur zambeste si ma priveste
cu mila celui ce se crede superior.
Nu mai vreau priviri ce se scurg din ochi de peste,
Cu un risctus stricat de zambet interior.
Nu sunteti deloc mai buni ca mine,
Sau mai curati decat sangele din inima mea.
Va credeti perfecti? sa va fie de bine...
Candva o sa vina si langa mine cineva...

Dependenta si codependenta

2010-04-14T17:36:00.001-07:00

Am preluat randurile de mai jos de pe blogul lui Cabral Ibaka. La randul lui, el le-a primit de la altcineva. Mi-am permis sa vi le prezint si voua. Nu imi compar blogul, ca numar de cititori, cu cel al lui Cabral. Dimpotriva... Dar consider ca e important sa afle cat mai multa lume. Poate cumva vom reusi sa luptam impreuna. Cititi cu inima, analizati cu sufletul...

"Este o seara in care ma gandesc foarte mult la trecutul meu,incep aceasta poveste asa deoarece mi-ar place ca persoana care o citeste sa intelega mesajul pe care sufletul meu il ascunde din cauza durerii, durere pe care nu vrea sa o lase sa iasa de teama ca daca si ea se va duce atunci ce va mai ramane…

Durere…un cuvant ce multi nu vor sa il auda sau sa il rosteasca,pentru mine e tot ce mi-a mai ramas,este ce ma tine in viata,este trecut,prezent si viitor,sunt eu iar durerea face parte din viata mea.Ea imi tine vie amintirea trecutului,tot ce a insemnat viata mea,deci cum sa o reneg,cum sa o alung ? ….e ca si cum m-as alunga pe mine si mi-as nega existenta.

Totul a inceput acum 2 ani,defapt atunci a inceput sfarsitul chiar daca eu una nu imi dadeam seama.Ea era langa mine,ea insemnand totul pentru mine,ea era viata mea,fericirea mea,prietena mea,era acel ceva ce ma completa. Ea era dependenta mea.

Dar ca sa nu ma abat de la subiect caci in seara asta nu voi scrie despre dependenta de persoane,chiar daca titlul acestui articol este in totalitate despre orice fel de dependenta,acum voi vorbi strict despre acea dependenta care mi-a inchis viata.

In urma cu 2 ani toata viata mea a luat o mare intorsatura,fratele meu,sange din sangele meu si carne din carnea ea,a tinut sa imi spuna adevarul,sa ma roage sa-l ajut,era dependent…si oare de ce substanta….de HEROINA una dintre problemele grave cu care se confrunta Romania dar pentru care nimeni nu are nici o rezolvare sau mai bine zis nimeni nu ia nicio masura.

Acel moment a venit peste sufletul meu,peste mintea si ratiunea mea ca un cutremur,ca un vulcan a caruia lava clocotea incat sa dea pe dinafara,a distrus in totalitate linistea si monotonia care se asternusera in inima mea de om obisnuit.

Nu pot sa descriu o secunda ce am simtit,cert este ca viata mea luase o mare intorsatura,viitorul meu nu se mai zarea din acel nor gri de incertitudini,freamate si intrebari pentru care nu aveam niciun raspuns.A fost un domeniu nou pentru mine,imi era teama de tot ce misca in jurul fratelui meu,imi era teama de el,de reactiile lui si de venirea serii,de primul semn al sevrajului,de neputinta mea,de necunoasterea situatiei care imi alunga si ultimul gram de putere.

Ea era langa mine iar mie imi era teama pentru ea,o alungam din acea camera luminoasa si spatioasa de apartament,acea camera care datorita acestei vesti devenise din ce in ce mai neincapatoare,mai sufocanta.

Totusi datorita dragostei pe care o port fratelui meu si fostei mele iubite am reusit sa trec cu forte supraomenesti peste acele 3 zile de chin.Au fost 72 de ore in care am reusit sa inchid ochii doar pentru 3 ore,72 de ore de chin,in care singurul lucru care imi dadea forta era dragostea si speranta ca voi reusi sa-mi am iar fratele aproape,un baiat stilat,aranjat,sportiv care acum devenise o epava,o imagine dura a vietii care nu ne cruta si nu ne intreaba daca am facut bine sau rau celor din jurul nostru.

Problema pe care eu nu am inteles-o si incerc si acum sa o inlatur din mintea si sufletul meu,totul tine de vointa celui dependent,nu de mine ca sora,nu de viata pe care puteam atunci sa o ofer,nu de familie….

Un an de zile a fost brazdat de nenumerate sevrajuri,de vizite la spital,de bolii,de multe plecari ale mele din casa unde locuiam,nimic nu mai conta decat sa fac ceva sa scap de aceasta otrava care parca imi otrivise si mie sangele,ma infestasem doar incercand sa ajut,oare era codependenta ?

Cert este ca tot ce tinea de aceasta lume a drogurilor mie imi provoca repulsie,ma durea si uram acest cuvant.

Dupa un an de zile lucrurile au luat-o razna de tot,fratele meu ajunsese sa doarma pe strada,sa arate ca un vagabond,timp in care eu mi-am pierdut iubita,casa si m-am intors in aceasta tara de unde plecasem acum 9 ani ca sa imi fac un viitor.

Venirea mea aici si faptul ca ii aratam ca el este mai presus decat viata mea,am crezut ca vor schimba multe,dar credeti-ma ca nu imi recunosteam fratele,nu mai era el,tot ce conta pentru el era cum sa isi procure urmatoarea doza,cum sa faca rost de bani ca sa nu intre in sevraj.Mi-ar placea sa pot descrie in cuvinte tot ce tine de aceea perioada dar sunt lucruri si sentimente care nu se pot transforma in cuvinte incat sa isi gaseasca locul pe aceasta pagina.

Acum este in puscarie pentru 5 talharii,fapte care exista dar nu in acesta incadrare,iar eu sunt tot aici,in aceasta tara si acest oras.M-am zbatut un an cu un proces care am crezut ca va duce undeva.A dus…la 8 ani de puscarie,o viata distrusa si o familie daramata in aceasta prapastie.

Prezentul lui este cum este,dar cum va fi viitorul,va mai avea oare unul ?

In momentul cand s-a decis sa imi ceara ajutorul el era deja distrus,eu nu…dar aceasta experienta mi-a dat viata peste cap,am pierdut tot ce am cladit 7 ani intr-o secunda.Nu mai am prieteni,nu mai simt pe nimeni aproape,imi e teama sa ma apropi de cineva deoarece imi e teama sa nu il manjesc cu acest venim care imi curge prin vene.

Si cum va spuneam durerea e singura care imi aduce aminte ca am avut o viata,ca am fost fericita,ca am iubit si trait mereu cu placere intensitatea acestei vietii,dar totusi viata nu te iarta."

Postare pentru suflet roz cu dungi albastre...

2010-03-30T18:12:00.000-07:00

Iar m-a prins 4 dimineata... ce naiba caut eu treaz la ora asta, nu stiu... de fapt, stai, ca stiu. am dormit ca un porc ieri toata ziua si acum nu am somn. Iar dau iama in blogurile vecinilor. Anamaria are dreptate cu postarea ei, legata de Mile Carpenisan. Mariuta, incep sa cred ca ne-am ales o meserie stupida... desi, noi suntem mai feriti decat Mile. Dar asta-i viata de artist, vorba cantecului... Fratemiu isi aniverseaza (oarecum) blogul... Sa-ti traiasca si sa iti creasca... Daca mi-as studia postarile mele de la inceput, m-as da cu capul de pereti. Cand ma gandesc ca am inceput sa postez doar ca sa imi vars necazul dupa despartirea de cineva drag... o umbra veche ce imi bantuie visele tot mai rar... am auzit ca se marita si asteapta si un copil. Sa-ti traiasca si tie... si sa fie la fel de frumos si de bun in suflet... Na, ce tampenii scriu eu la ora asta... Cineva imi zicea sa scriu ceva de Sarbatorile de Pasti...(sau Paste?)... Las' ca are cine sa va umple capul cu asa ceva... cel mai tare ma amuza astia cu reclamele... "de pasti, mega oferta"... "petrece de pasti, doar la..."... a trecut Valentine's Day, acum e Pastele, apoi urmeaza reclamele de tip "vara asta" si apoi Craciunul... cel putin pentru mine devin tot mai amuzanti... in fine... noi sa fim sanatosi. Intre timp astept reclama aia care sa iti spuna cum poti fi un crestin adevarat si ce ar trebui sa intelegem noi in aceasta perioada pascala. Sau reclama aia care sa iti spuna cum sa tratezi timiditadea (pe bune, nu glumesc) si sa iti faci curaj atunci cand intalnesti o fata cuminte, cu ochi frumosi, cu care stii ca ai vrea mai multe, dar habar nu ai cum sa te comporti, ce sa-i spui si ce sa faci... dar poate, despre astea, intr-o postare viitoare...
pana atunci, sa fiti iubiti, si sa aveti parte de o sarbatoare asa cu credeti voi ca meritati...

Interviu imaginar cu gandurile mele

2010-03-18T19:36:00.001-07:00

-Buna...
-Buna ce?
-Buna ziua.
-Daca zici tu, asa o fi.
-Adica ce vrei sa zici? Ca nu e o zi buna? Uita-te afara, pe geam. A venit primavara. Iese si soarele...
-Asa o fi. Eu deocamdata mai am de muncit pana sa ajung la nivelul asta.
-Pai?
-Nici un "pai". Cred ca am ajuns la ceea ce "o umbra veche" numea "criza sfertului de viata" la barbati.
-Da, cred ca stiu la ce te referi.
-Oare? Chiar stii?
-Hai sa vedem... Ai aproape 30 de ani, simti ca nu ai realizat nimic care sa conteze pana acum, ai trecut de cateva ori pe langa femei care ar fi vrut sa te iubeasca si nu ai stiut sa le tii langa tine, nu prea ai prieteni adevarati si nu mai stii ce inseamna distractia. Si in plus, muncesti, sau crezi ca muncesti, pana iti sar ochii, sau pana aprope adormi pe tastatura de la birou. Nu ai casa ta, nu ai iubita ta, nu ai viata ta. Corect?
-Da, cred ca ma cunosti destul de bine...
-si? Ce ai de gand sa faci? O sa stai acolo, in fundul patului, plangandu-ti de mila, cu laptopul in brate, scriind aiurea pe un blog tampitel si siropos?
-Sincer? Habar nu am!!! Imi vina sa urlu, sa imi iau lumea in cap, si sa ma duc cat vad cu doi ochi! Sa uit de serviciu, sa uit de frati, sa renunt la asa zisii prieteni... Sa ma duc undeva unde sa nu fiu nici "fra", nici "fraierul de Liviu", nici "Beju cel care face colegii sa se tina de nas"... undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni...
-Si???? Ce naiba mai astepti?
-Pai, uite, vezi tu, traim inca intr-o societate dominata de bani, de nevoile societatii si de nevoile sociale si fiziologice ale persoanei. Asa ca, din anumite puncte de vedere inca nu imi permit.
-Bulshit! Esti un las, asa cum ai fost intotdeauna. Mereu ti-ai gasit scuze si ai ales calea cea mai usoara! La naiba, ce dracu, zici ca nu esti barbat! Dovedeste macar o data ca ai coaie si fa si tu ceva care sa le arate celorlalti cine esti cu adevarat.
-Ce usor iti e tie sa vorbesti... stai ascuns acolo, adanc in mine, si te doare in paispe. Nu tre sa dai ochii zi de zi cu aceleasi priviri acuzatoare, cu aceeasi oameni care cred ca ei au pus coada la pruna si ca doar ei sunt perfecti si restul tre sa-i asculte si sa faca ce si cum zicc ei...
-Mda... eram sigur ca asa o sa raspunzi...
-Stiu. De aia am si raspuns... Dar s-ar putea sa ai o mare surpriza intr-o zi... Pentru ca Liviu nu mai doarme... chiar daca unii numai asta vad... in spatele ochilor mei inchisi sunt niste planuri... iar unii s-ar putea trezi intr-o dimineata, si sa descopere ca au nu mai au un fiu, un frate, un coleg... cine stie ce se ascunde in mintea aia mica si creata a lui Liviu...
-O sa cred cand o sa vad... Pana atunci, noapte buna!
-Noapte buna si tie...

Si noi? Noi nu ne mai vedem joi?

2010-03-12T18:35:00.000-08:00

Am aflat cu tristete, citind blogul lui Cabral ca Tribunalul a decis... Tudor Chirila nu mai are voie sa cante piesele compuse in perioada Vama Veche... "americanii-s de vinaaaaaa"... imi vine sa plang... iubesc piesele alea... oameni buni, TREZITI-VA! Cum adica? Sunt piesele cu care mi-au trecut anii de liceu...sunt piese cu care m-am trezit din betie, sau ritmuri pe care le-am murmurat in bratele femeilor ce le-am iubit. Da, stiu ca am in calculator toate piesele lor, ca exista internet unde le vom putea asculta in continuare... Dar parca nu suna la fel... Atunci cand esti inconjurat de sute de necunoscuti care striga impreuna cu tine... "Ne vedeeeem joiiii, am urlat dupa ea... Vreau sa vii joooi"... Si mai vreau sa spun ceva... "iarna tu esti marea mea"... Offff... o sa imi fie dor de acele momente... mai ales ca unele au in ele amintiri dureros de placute... Dar asta e viata... cred ca orice lucru bun si frumos are si un "epilog"...

Ganduri de ziua mamei...

2010-03-08T17:41:00.000-08:00

E 4 dimineata... nu pot dormi. Citesc blogurile prietenilor si incerc sa imi adun gandurile. Randurile astea mi-au venit in cap citind cele scrise de Anamaria pe blogul ei... si mai ales citind randurile scrise cald, undeva jos, la comentarii, si semnate simplu... "mama"... ati observat cat de simplu e cuvantul asta? primul cuvant pe care il rostim, primul cuvant pe care invatam sa il scriem... un cuvant atat de mic dar atat de cald... spre rusinea mea, am uitat sa iti multumesc, mama... sa iti multumesc ca ai tacut, ca ai plans, ca ai rabdat, ca m-ai incalzit cand tie iti era frig, ca mi-ai hranit sufletul cand tie iti era foame... stiu ca nu am fost fiul perfect... dar tu m-ai rabdat asa cum sunt. Si ai stiut intotdeauna sa ma faci sa inteleg si sa vad lucrurile asa cum trebuie... nu am prea multe cuvinte sa iti spun... cand eram mici invatam atatea poezii dedicate mamei... le uitam, le invatam din nou si le spuneam speriati... astazi nu mai stiu ce sa iti spun... poate doar un MULTUMESC... si daca nu ti-am spus pana acum... TE IUBESC!

P.S. - Si o precizare... desi cred ca v-ati dat seama... EA E MAMA MEA!

O Baba, doua Babe... leapsa

2010-03-02T16:40:00.001-08:00

Personal nu as fi scris aici despre ceea ce urmeaza. Dar am primit leapsa de la colega si prietena (sper eu) mea Anamaria. Care l-a randul ei a luat-o de la Ciprian si uite asa am ajuns sa scriu si eu despre babele astea... cu sau fara cojoc... He he :))
Singura mea problema e ca nu prea le am la faza asta cu leapsa. Mai ales pe blog... Dar cum e primavara afara, iese soarele tot mai des si ma enerveaza :P albul din ghiocei, am zis, fie ce-o fi. Asa ca, Mariuta mica, sorry daca nu iese asa cum trebuie. Oricum, personal nu cred in chestia asta cu babele. Cum nu mai cred nici in mos Craciun. Sau in Valentine's Day. Am devenit un fel de Toma Necredinciosul. Sa fim seriosi, cati isi mai aduc aminte peste doua, trei luni ce baba si-au ales. Parca va si vad stand la sfarsit de an... "Ahaaaa! de Baba mea a plouat! De aia mi-a mers rau anul asta!"... Get real people! Oricat as fi eu de idealist si de romantic, sunt unele chestii pe care nu pot sa le inghit... Prefer sa ma bucur de soare, sa savurez un capucino in balcon, si sa ma gandesc la ziua in care imi voi gasi cu adevarat jumatatea. Pana atunci insa, pentru orice eventualitate, Baba mea e pe 6 :D

P.S. - leapsa... cica... de la mine, catre: Zurly, Razvan, Simona si gasca ArtCafe

Monotonia care ne lipseste

2010-02-25T17:55:00.000-08:00

Ea era in bucatarie, pe canapea, si butona telecomanda. Apartamentul era plin de sunete. Acum a ajuns pe un canal de comedie. Si rade sonor, cu pofta. In chiuveta sunt vasele de la cina pe care au gatit-o amandoi. El o aude din baie si zambeste. Apoi se uita cu un oftat in oglinda si sopteste o dorinta secreta...

Dorinta a prins viata. El a lasat-o sa prinda viata. Sau poate viata l-a prins pe el... i-a dat ce a cerut: si-a pierdut capul din iubire, a trait mai intens decat visase... a fost fericit. Nu regreta nimic din ce a facut. N-ar face altfel acum, daca ar fi sa intoarca timpul inapoi. Dar casa nu mai e plina de sunete. Sunetele sunt acum doar in mintea lui. E sambata seara si ea lipseste. Nu e nici la calculator, nici in pat. Toate gesturile ei, ata de cunoscute lui, s-au mutat acum in prezenta altcuiva.

Si monotonia in doi, pe care el a vrut sa o sparga, e sparta de tot. Ca o cana care a cazut pe gresie: n-o sa mai fie niciodata la loc pe raft. E dusa de tot. De tot... Acum un moment era aici, bine ancorata si sigura, iar acum nu mai poate fi unde a fost. O fapta, ca o bagheta magica, a schimbat totul. Definitiv. Iar problema cu monotonia este ca atunci cand devine trecut iti lipseste ingrozitor...

Rad cand imi vine sa plang...

2010-02-16T20:41:00.000-08:00

Ei stiu sa schimbe copacul in trunchi,
Ei vor sa auda cum ramuri se frang,
Ei cred ca pot sa ma vada-n genunchi
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...

Ei stiu sa rupa o aripa-n zbor,
Ei vor sa imbrace in haine ce strang,
Ei pot sa puna-ntrebari care dor
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Eu stiu ca miine e o zi,
Eu stiu ca, oricum, ce va fi va fi,
Eu stiu sa cred si raul sa-l alung...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Ei stiu sa calce-n picioare minuni,
Ei vor sa spuna cuvinte ce frang,
Ei pot sa schimbe duminica-n luni
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Ei vor sa nu ma auda cantand,
Ei stiu sa rada cand pumnii mi-i strang,
Ei cred ca pot sa ma vada plangand
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang...

Valentine's Day ... o prostie?

2010-02-11T19:22:00.000-08:00

Da, o prostie care de fapt nu arata cat de mult tii la o persoana. Traim intr-o Romanie in care conteaza banul, iar notiunea de "valoare simbolica" nu exista. Personal nu mai cred in "Ballantine's Bey" (cum zice sor'mea Zurly) cam de vreo 2 ani... La inceput eram si eu in randul celor care ii faceau fericiti pe comerciantii de ursuleti, inimioare si iepurasi de plus. E perioada in care, noi, baietii, suntem supusi unei presiuni imense. Comerciantii incearca in aceasta perioada sa dea lovituri financiare exploatind disperearea celor care cred ca dragostea se cumpara. Sau disperarea celor care cred ca dragostea trebuie demonstrata inclusiv financiar. O presiune importanta poate veni si din partea fetei de langa tine. Cea pe care incerci sa o seduci sau cea alaturi de care te afli deja intr-o relatie clasica. In mare, exista doua categorii de femei: unele care merita atentie si pitipoancele disperate dupa bani, cadouri si tot felul de avantaje. Sper ca e limpede cui n-ar trebui sa-i faci vreodata un cadou. De fapt, tot ce ar trebui sa conteze, e faptul ca inima, mintea si trupul tau ii apartin ei. Iar daca sunteti singuri in aceasta perioada, nu disperati. Inchidet ochi, relaxati-va, ganditi-va la tot ce ati avut frumos in viata, si la ceea ce va asteapta inainte. Voua, tuturor, si mai ales umbrelor vechi din trecutul meu, mi-am permis sa le dedic o piesa...

Je t'aime

2010-01-23T10:50:00.000-08:00

D’accord, il existait d’autres façons de se quitter
Quelques éclats de verres auraient peut être pu nous aider
Dans ce silence amer, j’ai décidé de pardonner
Les erreurs qu’on peut faire à trop s’aimer
D’accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère, tu me bordais, me protégais
Je t’ai volé ce sang qu’on n’aurait pas dû partager
A bout des mots, des rêves je vais crier

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix

Je t’aime, je t’aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinema
Je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime, je t'aime
Comme un loup comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça

Ganduri din trecut catre viitor

2010-01-06T18:49:00.000-08:00

Tiganie, rai
Rai care erai
Caravan serai
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag
Cat imi esti de drag,
Nu stiu cum.

Zaiafet acum,
Lautari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pamantul gri,
De ne-ar adormi,
Orisicum.
O, dar azi, dar azi,
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas
Spre un alt popas,
Satra de pripas.
Pana nu-i mai vezi,
Pana nu-i mai crezi
Si din ochi ii pierzi.
Printre ceturi verzi,
Ceturi de livezi,
Vezi ca nu-i mai vezi.

Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce mïsto...

(Phoenix - Mica Tiganiada)

Nebunul de alb

2009-12-29T05:00:00.001-08:00

Never again

2009-12-29T03:01:00.000-08:00

Ce inseamna amintirile :)) Stateam azi dimineata la o cafea cu fratele meu si la un momentdat amandoi ne-am adus aminte de reclama asta... Bine, ideea e ca amandoi am trecut prim momente de genul... Si intr-adevar, privita la rece, reclama chhiar e haioasa... Dar are o maaaaaaaaaaaaaare doza de adevar... Si toate experientele de genul asta m-au adus la doua concluzii...
1. Prietenii adevarati te vor primi intotdeauan inapoi "la bar"
2. Cine te iubeste intr-adevar, te iubeste asa cum esti, pentru ceea ce esti, cu bune si rele, si nu va incerca sa te schimbe. Asa ca, din mica mea experienta... Sfat: niciodata sa nu renunti la plete, la geaca de piele si la motor...

VINE CRACIUNUUUUULLL !!!!!!!!

2009-11-29T19:20:00.001-08:00

Colinde, vremea colindelor

2009-11-25T17:57:00.000-08:00

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiaţa se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

WRONG HOLE? super funny

2009-10-24T20:10:00.001-07:00

foarte funny faza... deci... intram sau nu? :D

Generatia Messenger...

2009-10-23T17:44:00.000-07:00

Traim intr-o lume in care totul se schimba. Secolul vitezei devine secolul informatiei. Iar generatia pro devine generatia messenger. Generatia care nu p oate functiona daca nu are un id. Cei care nu stam de vorba cu cineva ci ne punem "la un chat". Cei care nu mai intrebam pe cineva cati ani are, ci scriem sec "asl pls". Generatia care traim, visam, relationam prin emoticoane. Traducere, de altfel, fortata, a englezescului "emoticons"... Mai nou, pana si cantecele le transpunem in "limbajul messenger". Nu mai stim sa scriem corect, folosim peste tot prescurtarile de pe mess, iar conceptul nostru cand vine vorba sa cucerim o persoana se rezuma, in linii mari, la intrebarea "care e id-ul tau?"... ce sec, nu? AJUTOR! SALVATI-NE!

Insomnia... zbor din balcon...

2009-10-21T18:20:00.000-07:00

E 5 dimineata. Nu pot sa dorm... Deschid larg geamul balconului si simt aerul rece cum ma loveste. M-am decis brusc. O sa fac o plimbare. Asa ca intind larg bratele si ma arunc in gol. Plutesc usor. Mult mai usor decat ma asteptam. Parca o mie de brate m-au prins si ma poarta deasupra orasului. Totul e in ceata. Luminile de pe strazi nu fac fata si imprastie doar luciri palide si difuze. De deasupra ma uit curios la oamenii care se duc catre servici. Par asa de mici. Nu ma vede nimeni. Pentru ca nimeni nu priveste in sus. Cu priviri fixe, de roboti, toti privesc abatuti catre asfaltul umed de la ploaia de aseara. Incerc sa caut ceva, dar parca nu imi dau seama ce anume. Sunt atat de zapacit incat am uitat de ce mi-am luat zborul de pe marginea balconului... Imi dau seama ca, de fapt, nu caut "ceva" anume, ci caut "pe cineva". Nici macar nu ma intreb pe cine caut. Doar plutesc linistit si caut mai departe. Nu imi fac griji. Stiu ca persoana pe care o caut e acolo undeva si o voi intalnii. Vrei sa stii ce ma face sa fiu asa de sigur? Pentru ca EA va fi singura persoana care va pluti la acelasi nivel cu mine. Iar cand ne vom gasi, ne vom lua de mana, tacuti si zambitori, si ne vom intoarce intr-un balcon...

La Femme Qui T'aime

2009-10-13T19:50:00.000-07:00

Un, deux, trois, vive la reine ...
un, deux, trois, vive le roi ...
Je suis celui qui rêve ...
Je pense a deux yeux mystérieux

Someday over the rainbow...

2009-10-12T15:45:00.000-07:00

Sau, din ciclul "never say never"... Ce ti-e si cu internetul asta... vorbesti, scrii, cunosti lume... Stiti (sau, ma rog, nu stiti, ca nu aveti de unde) in urma cu cateva luni imi juram in barba ca nu vreau sa mai am de-a face cu fete cunoscute prin acest mijloc... dar de fapt, ce inseamna sa cunosti o persoana? ce inseamna sa o placi? oare contactul direct e cu adevarat un plus? sau faptul ca poti stii ce-i place, cum gandeste, de ce face unele lucruri, sau de ce nu face altele? bine, mereu exista riscul de a fi mintit, dar asta se poate intampla si in viata de zi cu zi... si pana la urma... cine stie de unde sare iepurele, nu?

Ce dreacu fac?

2009-09-29T11:07:00.000-07:00

E ora 9 seara. Peste cateva ceasuri, plec in concediu. Nu, nu ma duc departe. Doar acasa. Ce simplu suna, nu? Acasa... da, mi-e dor de ai mei. Pana atunci insa stau si pierd vremea la o cafea, in ArtCafe. E liniste. Sau ma rog, cata liniste poate fi atunci cand asculti jazz. Incerc sa nu ma gandesc la ce mi-au spus unii si altii zilele astea. Au fost cateva saptamani nasoale. Am reusit sa slabesc, mancand si dormind pe apucate. Acum vreau sa recuperez, cu mancare "ca la mama acasa". Pana atunci ma uit la cei din jur. Chipuri si gesturi. Unii rad. Altele sar din floare in floare. Numai cine vreau eu nu da nici un semn cat de mic. E acolo, in grupul din separeu. Eu stau aici, solo, cu o cafea mare, facuta de Coco. Scriu. Nici macar nu mai gandesc ce scriu. Imi plimb pur si simplu degetele pe tastatura. Sa vedem ce va iesi. Scriu si citesc blogurile altora. Cabral... Bendeac... Fratemiu si-a revarsat frustrarea de a fi inselat pe blog. O sa iti treaca fra. Eu stau si o privesc pe gagica in cauza, cum sta fericita in bratele altuia. Nu ma mai intereseaza. Nici macar mila pentru vreunul din ei nu mai simt. Iar acum, stau, pur si simplu... Nu mai vreau sa fac nimic. De fapt... mint. Vreau sa uit de toata lumea. Sa stau doua saptamani deconectat de tot ce inseamna Sibiu, servici, prieteni si "prieteni". Sa lenevesc. Apoi sa ma intorc inapoi in Art, sa o fac lata la un "beer party", dupa care sa ma reintorc in monotonul si cenusiul vietii mele de zi cu zi. Si apoi? Ce dreacu fac?

Cateodata e bine sa taci si sa asculti...

2009-09-07T19:25:00.000-07:00

A venit toamna... Nu ne-am mai intalnit de mult, draga cititorule. Ti-am promis candva ca imi voi deschide inima fila cu fila aici, pentru tine. Intre timp mi-am dus inima la reparat. Ii sarisera cateva arcuri, de la atatea socuri. Pe langa asta insa, am mai primit si replici ironice din partea celor care nu pot sa inteleaga ca inca mai sunt oameni care plang, oameni care rad, oameni care daruiesc trandafiri, oameni romantici... Asta sunt eu... Nu va convine, ignorati-va. Stati linistiti, nu am sa va fac petitie la UE. Doar am sa fiu asa in continuare. Apropo, vara asta am vorbit cu ingerii, iar acum rad si glumesc cu copii rasfatati si frumosi... acum insa e relaxare totala... stau cu picioarele in sus, pe pereti, lumina e difuza si gandul imi zboara... incep sa imi creasca din nou aripile...
Acum sterge-ti tristetea si machiajul fals de pe fata, zambeste si asculta si tu... nu te costa nimic... poate doar un simplu click... http://www.youtube.com/watch?v=iNDrZPctw1E

Optiunea de a stii sa alegi

2009-07-12T02:32:00.001-07:00

Aproape zilnic in viata suntem pusi in fata unei alegeri... De la o banala optiune privind vestimentatia zilei, sau a alege intre un sanvis sau o pizza, pana la alegeri care din start iti vor marca viitorul, cel putin viitorul apropiat, daca nu cel de lunga durata. Si aproape pentru fiecare decizie pe care o facem, vine o clipa in care ne intrebam "oare ce ar fi fost daca alegeam altfel?"... M-am intrebat si eu asa la un moment dat. Si am ajuns la concluzia ca nu are rost sa regreti nici o decizie. Daca ai ales ceva, fara sa fii constrans spre acea directie, atunci nu are rost sa regreti, sa traiesti in trecut. Viata merge inainte si de fiecare data ne pune in fata unor alegeri. Cea mai grea alegere este insa aceea de a spune liber ceea ce simti, ceea ce gandesti sau a masca totul, de dragul unora. Recent, un ingeras m-a "amenintat" ca imi invineteste ochii daca imi voi manifesta gandurile si sentimentele fata de ea. La inceput am acceptat amenintarea. Si le-am tinut in mine. Ba chiar am incercat sa fug de persoana in cauza. Nu a mers. Si nici nu ma mira ca nu a mers. Nu sunt genul de om care sa isi ascunda sentimentele. Sau sa si le inabuse cu forta. Asa ca am decis sa continui. Am sa zambesc, am sa trimit trandafiri si am sa daruiesc inimioare pe mess. Nu ma intereseaza ce va fi, eu am ales. Tocmai pentru ca nu caut pitipoance, ci o femeie adevarata, care sa stie sa fie frumoasa si feminina, dar sa straluceasca si prin ceea ce gandeste, prin frumusetea interioara. O femeie care sa aiba grija de mine, dar si de ea. O femeie care sa ma lase sa am si eu grija de ea. Care sa se abandoneze in bratele mele, iar eu sa ma abandonez in bratele ei. Cer prea mult? Nu cred. eu am ales... tu, ingerasule?

si ca sa raspund provocarilor pe blog venite din partea celor care nu mai stiu sa zboare: Nu stiu daca exista barbati adevarati, dar exista barbati care stiu sa iubeasca cu adevarat si sa faca o femeie fericita. Si cred ca asta e tot ce conteaza!

Nu-mi mai pasa...

2009-07-06T08:11:00.000-07:00

Mi-ai spus c-ai sa-mi fii peste noapte zi
N-ai mai vrut apoi sa ma stii...
Ochii tai mi-au spus: altii ca mine nu-s
Dar in alte lumi s-au tot dus.

Poti sa pleci, ca nu-mi mai pasa,
Findca-mi bate viata-n geam
Da, pleac-odata si ma lasa
Nu-mi mai pasa, grija n-am!

Chiar de-ar fi sa ai chip luat din Rai
Stele-n par sa ai, chiar de-ar fi
Sa stiu n-as mai vrea nici de urma ta
Gand in mintea mea tot n-ai fi.

Drumuri.... in trecutul viselor

2009-07-05T17:28:00.000-07:00

De multe ori stam si ne plimbam pe drumuri pe care nu le cunoastem. Mergem inainte, la stanga, la dreapta, dar niciodata inapoi. Teoretic, din instinct. Preatic, nimeni nu stie de ce? La urma urmei, de atatea ori ni se intampla sa vrem sa retraim momente din trecut. Bine, nu stiu daca voua vi se intampla asa ceva. Mie da. Mereu mi se intampla sa vrea sa retraiesc momente placute din viata mea. Prima fata pe care am sarutat-o. Prima data cand am fost la mare "cu gasca". Prima emisie a mea in radio. Prima iubire adevarata. Prima fata pe care am cunoscut-o, culmea, la Slujba de Inviere. Primul trandafir furat pe care l-am daruit din suflet. Si primul inger pe care l-am cunoscut. sunt multe. Foaarte multe astfel de clipe. Sau de persoane. Uneori inchid ochi si le visez, pur si simplu. O fi rau? Nu stiu. Timpul isi va da verdictul. Pana atunci, eu visez, si merg. Inainte...

Nu mai vreau nimic...

2009-07-05T12:43:00.000-07:00

am fost mustrat recent ca nu mai scriu nimic aici. Iertati-ma prieteni, dar nu prea mai am putere sa scriu. Nu, nu sunt bolnav. Poate doar sufleteste. Sunt tot mai ciuntit. Calatorul care si-a lasat inima pe drumurile unde a umblat acum nu mai are nici drumuri, nici inima. Si nici putere sa caute noi poteci. Sau poate e lipsa de vointa. Poate ca nu mai conteaza. La urma ce suntem noi in lumea asta? fiinte in permanenta cautare? Ce cautam? Se spune ca in linii mari, cautam fericirea. Unii o gasesc in bani, altii in Dumnezeu, iar altii se multumesc sa caute un inger, care sa le fie alaturi. Cei care cauta banii innebunesc, cei care-l cauta pe Dumnezeu ating fericirea suprema cand il gasesc. Dar cei care cauta ingeri pe pamant? Poate reusesc sa-i gaseasca. Atunci sunt fericiti. Sau poate nu. Si caut. si cauta, si cauta... Pana ajung sa se intrebe daca ingerul lor exista cu adevarat. Daca nu cumva sunt mai nebuni decat cei care cauta fericirea in averile materiale. Oare asa suntem? Nu stiu. nu mai am putea sa ma mai intreb. Sa mai caut... Nu mai vreau nimic... nimic...

Fragmente din vise de suflet

2009-06-10T04:21:00.001-07:00

Exista momente in noptile reci cand visam. Exista momente cand visam si in noptile calde. Iar uneori visam si ziua, cu ochii deschisi. Visam franturi din evenimente trecute si viitoare. Sau visam ceea ce ne-am dori sa se intample. Visam oameni dragi, oameni pe care ii iubim sau oameni pe care ii iubim. Ne visam in lumina sau in intuneric, veseli sau tristi. Visam ingeri si printese, sau mai modern, bani si averi. Dar de ce visam ce visam? De multe ori visele sunt banale. Despre acestea nu ai mult de vorbit, si d obicei, dimineata, cand ne trezim, nu ne mai aducem aminte exact ce am visat. Dar cand iubesti… cand iubesti cu adevarat visezi printi si printese, ingeri albi in lumina calda, plimbandu-se veseli intr-un lan de maci sau intr-o livada de meri infloriti. Sau visezi mii de ziduri care inconjoara un castel cenusiu si rece pe dinafara, dar plin de viata si lumina in interior. Asta, in cazul in care nu esti sigur daca, cat si cum iti sunt impartasite sentimentele. Pana la urma insa, eu zic ca important e ca visam. Pentru ca cele mai reci si lungi clipe din viata noastra sunt cele in care nu visam. In momentul in care ne-am pierdut visele, ne pierdem pe noi ca oameni, si devenim niste masini care scriu, mananca, dorm, se duc la serviciu si uneori se fac ca petrec cu prietenii. Deci, nu deveniti masinarii sociale. Permiteti-va macar un lux. Acela de a visa. Cu ochii inchisi sau deschisi. Din suflet sau din obisnuinta. Dar visati!

Fairytale

2009-05-24T13:55:00.001-07:00

I'm in love with a fairytale, even though it hurts
'Cause I don't care if I loose my mind
I'm already cursed

Litere frante, litere cu dragoste

2009-05-21T13:29:00.000-07:00

Exista momente.
Exista Visuri.
Si pentru a descrie
Toate acestea,
Exista cuvinte.
Cuvinte compuse din litere.
Litere frante, sau libere.
Litere cu care scriem
"Te iubesc"...
sau litere cu care
vorbim ingerilor
care ne inconjoara viata.
Mi-e somn. As scrie
Mii de litere,
Mii de cuvinte,
Mii de vise si momente,
si toate...
Cu dragoste!

Ganduri spre un inger nehotarat

2009-05-20T15:34:00.000-07:00

M-am gandit de mii de ori inainte sa scriu aceste randuri. Practic sunt cuvinte pe care ti le-am zis de cateva ori pana acum. Stiu ca esti acolo, dincolo de ecranul unui laptop, citind ceea ce scriu eu acum. Sau cel putin mi-as dori sa te stiu asa. Se pare ca in ultima vreme doar asa mai reusesc sa comunic cu tine, sau sa exprim ceea ce e in mintea si inima mea. Sunt ceea ce sunt si tu esti ceea ce esti. Cred ca esti sufletul cel mai complicat si cel mai frumos pe care mi l-a daruit viata pana acum. Stiu ca cineva ti-a frant aripile si nu mai poti sa zbori acasa. As vrea sa iti pot da aripile mele, chiar daca asta ar insemna sa zbori departe de mine. Nu ma intreba de ce simt asta. N-as putea sa iti explic. Nu exista cuvinte. Nu am reusit sa imi explic nici macar mie. Tot ce stiu este ca te visez in fiecare noapte. Si ca numele tau imi apare pe buze de fiecare data cand sunt fericit. Iar cand simt in tine tristete, lumea plina de viata din jurul meu devine gri. E atat de ciudat. Da, am sa iti dau aripile mele... Tot ce iti cer in schimb e sa imi dai din cand in cand un zambet... si o imbratisare... din suflet... Nani nani, ingerasule... nani, nani...

Citeste, cu inima, si da mai departe...

2009-05-15T07:17:00.000-07:00

Din nou mi-amm permis sa pun aici un articol de pe blogul lui Cabral. Dar de data astae vorba de salvarea unei vieti. Iar tu, cititorule, cu banii pentru un suc/bere/pachet de tigari, poti salva un suflet de om. Crezi ca o poti face? Ai curajul de a-l ajuta pe cel de langa tine. Eu am plans... Tu citeste. citeste si fa cum crezi...

"

Când s-a născut era deja orfan de tată.
S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut.
A crescut.

Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor.
A mai crescut.

A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi.
Era foarte tânăr.

Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi.
Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Cancer de sânge. „Cadoul l-a primit” de la Hematologie Fundeni. Boala a debutat în mediastin, nefiind afectată o altă parte a organismului.

Doi ani a făcut chimioterapie şi radioterapie. Doi ani de chin şi de concedii medicale. În ianuarie 2006 analizele indicau că boala a stagnat. S-a presupus că ceea ce a rămas în mediastin era fibroză sau boală inactivă. Tratamentul s-a încheiat. Era apt de muncă. Mai bine. Oricum nu mai avea niciun ban.

La legătorie nu mai făcea faţă. Aşa că a trecut pe „funcţia” de portar. Dar nici organismul lui slăbit nu a putut face faţă frigului din gheretă. A făcut pneumonie. Iar în noiembrie 2006 a făcut şi recădere la Boala Hodgkin. I-au apărut noduli la plămâni, la subraţe, în mediastin. A făcut şi apă la plămâni. Din nou chimioterapie. Degeaba, boala nu s-a mai lăsat păcălită.
L-au trimis la Spitalul de Pneumo-ftiziologie Marius Nasta, ca să-i taie o parte din plămânul drept, unde era o tumoră.

I-au făcut mai întâi o bronhoscopie în urma căreia s-a ales cu virusul hepatitei B. O parte din vină a fost a lui, că avea imunitatea scăzută. Restul de la aparate. Prost sterilizate.
Aşa că operaţie nu a mai putut face şi l-au trimis la Spitalul de boli contagioase Victor Babeş. Să se trateze de hepatită.
A tratat şi hepatita. După care a trecut la chimioterapie.
Curele au fost destul de puternice cât să îi „ardă” venele. Aşa că o venă s-a spart şi toata substanţa s-a scurs pe lângă. S-a ales cu o flebită a mâinii drepte. Care îi dă dureri cumplite.

Cu venele „arse” nu mai mergea chimioterapia. Trebuia montată o cameră implantabilă percutantă (un cateter „evoluat” adică). Fiind ceva evoluat, Ministerul neSănătăţii româneşti nu putea suporta costul. Aşa că i-au sărit ochii din cap până când a strâns 400 de euro să-şi cumpere „evoluata”. De care nu a avut parte. Viaţa lui depindea de ea, numai el ştie cât s-a chinuit să strângă banii. Degeaba. Ceva nu a mers.

I-au montat cateterul tot la Fundeni. S-a infectat. Nu se ştie a cui e vina. A cui l-a montat, a cui l-a folosit sau a cui l-a produs. După două utilizări a trebuit să arunce cateterul. A pierdut şi banii, şi chimioterapia.

Iar boala evolua. Normal. Nu mai putea mânca, tuşea până la epuizare. Diagnosticul a devenit Boala Hodgkin formă Chimiorezistentă. Au apărut nodulii inghinali.

Face în continuare chimioterapie. I se montează un cateter la picior, la trei săptămâni o dată. Odată i s-a montat prost, pentru că a făcut flebită şi la piciorul stâng. Acum i se montează doar la dreptul. Dar nu se ştie dacă se mai poate, că deja i s-a montat de 5 ori şi nu mai merge.
Aşa a ajuns în mai 2009.
Acum două săptămâni a constatat, când s-a trezit, că nu mai aude cu urechea dreaptă. La ORL, la Spitalul Sfânta Maria, i s-a spus că nici nu va mai auzi. Face un tratament şi pentru asta, dar şanse nu prea sunt.
Aşa au trecut 4 ani şi jumătate. De suferinţă a unui om.
Se numeşte Marian George David.
Marian George David are acum 28 de ani. Este din Bucureşti.
Marian George David are nevoie de ajutor. De al nostru.
În aprilie, la ultimul tomograf, a venit o veste mai bună. Doctorul crede că boala stagnează. Boala Hodgkin. I-a recomandat să facă o analiză PET-CT, care poate arăta dacă boala a stagnat. Sau dacă este doar fibroză. Care PET-CT costă cam 1.100 – 1.200 de euro.

„Sper. Sper din tot sufletul că mă poate ajuta şi pe mine cineva. Poate că există oameni care mai ajută alţi oameni şi care mă pot ajuta şi pe mine. Poate că ajung să fac şi eu un transplant de celule stem, un transplant care mă poate face să cred că am şi eu noroc în viaţa asta. Nu am bani nici pentru analiza PET, nu am bani pentru nimic, nu ştiu ce trebuie să fac pentru a face un transplant în străinătate, care sunt paşii de urmat, care este suma de bani necesară pentru un astfel de transplant, cum să ajung la spitalul din străinătate, unde să trimit analizele, cum pot să văd dacă există cineva în lumea asta compatibil cu mine, cineva care îmi poate da viaţă.” – Marian George David.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura
RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298
EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).
N.B. Marian se deplasează cu greu din pat până în bucătărie. Mâinile şi picioarele lui sunt acum Andreea. Contact: stamatin_andreea_ioana@yahoo.com
Analiza PET-CT se poate face la Bucureşti şi Oradea, dar în clinici private. Ministerul nu plăteşte aşa ceva.
Suferinţa. Abia ce poţi să o trăieşti. Să o suporţi. Cum să o mai şi măsori? Povestea altei suferinţe. De la alt om. În povestea lui Marian George David se poate măsura doar speranţa. Că îl va ajuta cineva. Care să îi dea viaţă.
UPDATE. 4 ore mai târziu după ce am scris aici povestea lui Marian au apărut prietenii lui: Cristian şi Daniel. Prieteni din copilărie, colegi de la şcoala generală. Au văzut necazul lui Marian şi strigă după ajutor. Cu siguranţă sunteţi mai mulţi. Şi din liceu. Dacă pentru noi 5 lei nu înseamnă mai nimic – sau doar un suc – pentru Marian înseamnă enorm. Nu e chiar atât de uşor să strângi 1.200 de euro. Dar nici greu nu e, atunci când ai câţiva prieteni care la rândul lor au alţi prieteni. Şi tot aşa. După aia ne gândim şi la celulele alea stem hematopoietice. Nu ar fi exclus ca un prieten din copilărie să fie compatibil 100% cu Marian. Şi dacă nu cu el atunci cu un alt tânăr necunoscut, al cărui prieten poate să fie compatibil cu Marian.
Multe lucruri bune pot face oamenii, când prietenia este nealterată!"

Ciudat cat doare...

2009-05-14T18:23:00.000-07:00

Sincer, cand am pornit blogul asta, am spus ca imi voi scrie aici gandurile si sentimentele. Am promis, si am sa ma tin de cuvant. Desi ma simt al naibii de ciudat. N-are rost sa mai reluam o parte din povesti. Prin ce am trecut eu in ultimele luni, cred ca ati trecut toti la un moment dat in viata. O persoana superba din toate punctele de vedere, iubire pierduta, si apoi promisiunea "eu nu mai mai indragostesc niciodata". Toata bune si frumoase. Bineinteles ca m-am indragostit din nou. si ca de obicei, dau cu piciorul exact cand e mai putin indicat. Dar nu stiu ce sa mai zic. Am intalnit pe cineva. Frumoasa si desteapta, dar inconjurata de mii de ziduri de gheata. Si care mi-a servit cu zambetul pe buze o replica de tip "te plac, esti ok, dar nu mai vreau sa ma indragostesc, nu am nevoie de asa ceva, iar tu, mai baiatule, tine-ti sentimentele si gesturile de tandrete in tine". Problema este ca am avut ocazia, sa vad o data, pentru o fractiune de secunda, dincolo de armura de gheata. Am vazut cel mai frumos suflet pe care l-am intalnit. Si de aceea consider ca merita. Am sa incerc sa am rabdare. Doar ca tot tinandu-mi sentimentele in mine, 24 din 24, am cam adunat presiune. care a rabufnit, pe ici pe colo, in gesturi si cuvinte tampite. Pana acolo s-a ajuns, incat aproape ca am ajuns sa o resping total, din cauza durerii de a nu-i putea spune ce simt, de a nu putea sa o tin in brate si sa numaram stelele. Nu stiu ce sa mai zic. Credeti-ma, am cunoscut diverse grade de "iubire"... dar niciodata o fata nu m-a bulversat in halul asta. Nu stiu ce sa mai zic, ingerasule... o sa am rabdare. Te rog sa ma ierti. Stiu ca vei citi randurile astea... Pentru tot ce nu am zis, pentru tot ce nu am facut, si mai ales pentru tot ce am gresit pana acum, iarta-ma!

Priviri ascunse in frisca

2009-05-13T15:45:00.000-07:00

Ha! Ce buna e... imi place la nebunie... In caz ca nu v-ati dat seama, vorbesc despre frisca. E asa dulce pusa peste prajituri, peste cafele si bezele... Sa nu radeti dar am dat in mania mancatului de frisca. Atata tot ca eu imi pun frisca pe inima mea. Si o daruiesc. Nu ma intrebati cui. nu am sa va raspund pentru ca nu am voie. Dar printesa vinovata de pasiunea mea pentru frisca ar trebui sa se recunoasca. Printre aceste randuri scrise cu un tub de frisca... Pasiunea asta am descoperit-o recent. Pana acum, pentru mine frisca era doar ceva dulce peste prajituri, cum ziceam mai sus. Sau, ca sa fiu putin pervers, peste un san plin de femeie... nu spun ca am renuntat de tot la aspectele acestea. Dar am vazut frisca privita prin inima cuiva. am vazut, in mod banal, ce efect poate avea frisca in sentimentele mele. De atunci imi place frisca peste inima mea... cu mult topping de sinceritate si caldura, amestecata cu iubire si tacere. Vrei si tu printesa? Astept sa imi spui...

Azi

2009-05-12T07:00:00.002-07:00

Azi am iesit la soare,
Precum melcul iese din cochilie.
Razele zambetelor de copil
Mi-au incalzit camasa
Prafuita de atata uitare.

Am privit in jurul meu,
Si am vazut atata frumusete.
Pensionari cu iubiri ratacite
Sau ciripit de vrabii risipite.

Azi am pornit din nou la drum,
Incalzit de sufletele indragostitilor,
Am facut primii pasi timizi,
Ghidat incet de privirile sfintilor.

Si tot azi am ajuns
La marginea unei gradini frumoase,
Inconjurata de garduri si ziduri inalte.
Poarta ruginita era inchisa.

Iar pe ziduri cresteau buruienile.
In mijloc insa am vazut o perla
Ramasa pe perna veche a unei printese.
Asa ca, azi, am inceput sa urc.

Am pornit escaladarea zidurilor,
Inarmat cu rabdare pana la cer.
Vreau sa ajung la acea perla,
Sa vad gradina inauntru, si sa sper.

Nu mai vreau

2009-05-12T07:00:00.001-07:00

Nu mai vreau sa fug de lume…
M-am saturat de priviri pe furis,
Catre un ideal care nu exista.
Nu mai vreau sa stau in banca mea
Ca un individ insipid si cuminte,
Care executa lucruri la comanda,
Cerintelor unei societati incorsetate.

Nu mai vreau sa fug in cautarea
Unei iubiri perfecte, constient
Ca asa ceva e doar in mintea mea.
Nu mai vreau sa gandesc
Precum un robot programat
Sa faca mereu aceleasi lucruri,
Intr-o repetare care nu pare sa aiba sfarsit.

Nu mai vreau sa ma gandesc
La trecut, prins intre fumuri.
Au inflorit caisii si vreau sa vad
Cum li se parguiesc fructele.
Vreau sa fiu liber sa alerg
Atunci cand am chef si sa strig
Din toata fiinta mea, sa pot privi
Inainte, zambind cu tot prezentul
Din mine… Sa pot sa scriu
Pe un banner urias, cu litere frante,
Alcatuite din sentimentele mele,
De fiecare data cand stiu, si spun ca…
Nu mai vreau…

Fereastra din primavara

2009-05-12T06:59:00.001-07:00

Am lasat fereastra si usa deschise larg.
E primavara si caldura noptii
Imi umple sufletul cu mireasma ei.
Am lasat fereastra si usa deschise larg,
Pentru ca sufletul meu, inghetat,
Vrea sa evadeze si sa rada, asa,
In ciuda sortii.

La inceput mi-a fost teama.
Ma temeam sa nu intre cineva
In sufletul meu si sa fure
Imaginea ta.
Ma temeam ca poate sufla vantul
Si o sa stearga de tot poza asta
Prafuita si plina de sange,
Ascunsa adanc in inima mea.

De fapt, am lasat fereastrea deschisa,
Si usa desfacuta larg, cu speranta.
Poate ca cineva o sa treaca
Pe acolo, si sa vada bolnavul din mine.
Poate ca vei fi tu, sau va fi alta.
Niciodata nu stim ce e scris.
Mireasma lunii imi alina durerea,
Ma face sa torc usor fuiorul
Impletit cu vise din mine si tine.

E primvara afara si noapte.
Lumea spune ca e cald si placut.
Eu am ochi si nu vad,
Urechi care nu mai aud.
Dar in inima mea au inmugurit
Fluturii si alearga prin iarba
Rosie ca zambetul tau.
E primavara si asta ma face sa vreau
Sa alerg si sa fiu fericit
De-asta usa sta desfacuta in hau,
Si-n plus… am lasat deschisa fereastra.

Poveste ...partea a II-a

2009-05-10T13:12:00.000-07:00

Acum ceva timp in urma scriam inceputul unei povesti. Calatorul visator, care umbla in cautarea jumatatii, si care s-a aventurat spre castelul unei printese in alb. Ei bine, dragilor, intre timp, am aflat si finalul... Poate ca nu e exact cel pe care mi l-am imaginat, si pe care l-au dorit unii dintre voi... dar am sa imi iau inima in dinti, si am sa il scriu. Asa cum e el... Ei bine...
"Dupa un urcus plin de rafale taioase si reci, calatorul nostru, incalzit de ceea ce simtea in el, a ajuns aproape de castel. in jurul sau erau numai tufe de maracini, pline de spini reci si taiosi. Visatorul insa nu s-a dat batut. In inima sa ardea o torta cu care si-a facut loc printre tepi. Cu greu, dar a trecut. Plin de sange si rani, dar luminos si liber in interior, el a ajuns la o poarta.
<<- E cineva aici? Am venit cu gand bun si luminos.>> a strigat el. Poarta s-a deschis incet, cu un scartait care i-a inghetat pentru o clipa sira spinarii. Credincios insa visului sau, el si-a facut curaj, si a intrat. S-a trezit insa prins intre doua ziduri. Poarta s-a inchis brusc in urma lui. S-a uitat in jur. Totul era inghetat. Din loc in loc, mici gramezi de ghiata, cu chipuri umane gravate in ele. Si-a dat seama ca sunt cavalerii despre care i-au povestit satenii de la poalele muntelui. A continuat sa caute in jur, si a gasit o noua poarta.
<<- sunt Visatorul. Am venit sa ma inchin printesei. Ma aude cineva?>> a strigat el. I s-a deschis atunci o noua poarta. A inceput sa prinda curaj. A sarit rapid dincolo. Poarta s-a inchis. Era din nou prins intre doua ziduri. Aici era insa ceva mai cald, dar era pustiu. A dat ocol castelului, strigandu-si caldura si gandurile din inima. Dar ii raspundea doar ecoul. La un moment dat a vazut ceva stralucin in fata lui. Era o oglinda. Numai ca in oglinda se vedea cea mai frumoasa printesa in alb, dansand. Visatorul nostru si-a dat seama ca de fapt era cel mai frumos inger pe care il intalnise. A inceput sa caute usi ca sa ajunga la cel mai frumos lucru din lume. A strigat in jur pana a ramas fara voce. Singurul semn pe care il primea erau stralucirile oglinzii. Era prins intre doua ziduri. Atat de aproape si totusi atat de departe. O ameteala ciudata incepu sa il cuprinda. Darnicul visator simtea cum inima i se topeste. Se simtea din ce in ce mai obosit. Dintr-o data si-a dat seama ca acum era pedepsit pentru egoismul sau. Din momentul in care vazuse ingerul, isi dorise sa-l imbratiseze si sa-l tina doar pt el. Insa ingerul acela de fata nu vroia sa fie legat. Nu vroia sa fie tinut in colivie, fie ea si de aur si plina de dragoste. "Ar fi pacat sa-l inchid in colvia inimii mele. Am sa-l las liber, si o sa il admir mereu cum zboara si lumineaza in jur" si-a zis visatorul. Ramas cu tot mai putina energie, s-a asezat la baza zidului, sa doarma. Visele albe, pline de muzica simfonica, erau din ce in ce mai frumoase. Printesa inger zambea din ce in ce mai frumos si mai stralucitor. Calatorul simtea ca dragostea sa creste tot mai mare. Dar toate erau doar in visul sau. Nu isi dadea seama ca incet-incet, prindea radacini. Se transforma intr-un copac mare, puternic. Un copac plin de caldura si viata, gata oricand sa isi adaposteasac printesa inger. Sau ingerul printesa. somnul sau era din ce in ce mai profund. Muzica era tot mai alba, printesa tot mai frumoasa, iar copacul crescut din inima sa tot mai mare si mai puternic. Locuitorii de la poalele muntelui il vedeau deja cum creste si acopera intregul versant. Osmenii zambeau. Era primul semn pe care il vedeau pe munte dupa atatia ani. Iar florile copacului erau atat de rosii si frumoase. Stiau ca ele vin din sufletul calatorului, din visele sale transformate in legenda.
O legenda, pe care iata, o traim pana in zilele noastre.
O legenda pe care v-am spus-o si eu voua.
o legenda pe care o spunem ingerului printesa.
sau printesei inger...

"Invata-ma sa iubesc" by Taxi. super piesa, super versuri

2009-05-10T11:29:00.000-07:00

Nici nu stiu ce-as vrea sa faci
Sa ma iubesti sau sa te prefaci
S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit
E atat de greu sa fiu iubit

Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic
Nu mai stiu sa mangai nici macar un pic
Nu sunt asa, pur si simplu, asa e viata mea
Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Invata-ma sa iubesc, ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu, dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang, ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

N-am mai zburat de-atata timp in vise
N-am mai umblat printre nori
N-am cantat atata timp in vise, n-am mai visat in culori

Nu, visele mele nu mai au chip, nu mai au glas
Desi sunt singurul lucru care a ramas

Invata-ma sa iubesc, ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu, dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang, ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang

Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti
Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti

Invata-ma sa iubesc, ajuta-ma sa traiesc
Invata-ma, stiu ca-i greu, dar ajuta-ma sa fiu eu
Invata-ma sa nu plang, ajuta-ma sa pot in brate sa te strang
Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang (x2)

Si-as mai vrea sa te rog sa nu uitam
Dragostea e simpla, doar noi cand ne iubim o complicam.

Cu Ducu Bertzi... De Dragoste.. Daca ai vrea....

2009-05-01T16:32:00.001-07:00

N-ai vrea sa vezi padurea cum freamata si nici
N-ai vrea s-aducem campul cu-n brat de flori aici
Sa nu mai stam zadarnic tristete langa geam
Cand ne-ar fi drag sub cerul adanc ca un ocean

Si-n loc sa fim pe campul adevarat strain
Dac-am deshide toate ferestrele putin
Noi am putea iubito vazand copacii stinsi
Ca nimeni nu se-ntreaba de ce rasari aci

Si am invatat pe nume atat de mult flori
Ca am ramane-n urma cu mii de carti datori
Si ne-am simti de-odata cu mine calzi si goi
Mai mult, nu ne-am intoarce privirile 'napoi

Sau am putea sa facem cu degetele drum
Cand am avea atatea de invatat acum
Si-am fi 'nteles ce-i campul intins si neumblat..
In loc sa stam la geamuri cu mainile sub cap

N-ai vrea sa stim iubito si noi de cate ori
Pe unde trec poetii rasar in urma flori
N-ai vrea sa vezi padurea cum freamata si nici
N-ai vrea s-aducem campul cu-n brat de flori aici

Poveste...

2009-05-01T15:04:00.000-07:00

A fost o data, ca niciodata…
Asa incep toate povestile, nu? Indiferent cum se termina, ele incep cu “a fost o data ca niciodata, pentru ca de n-ar fi, nu s-ar povesti…”
Ei bine… A fost odata, ca niciodata…”
A fost odata un baiat care visa. In fiecare noapte el visa mii de vise… Vise de toate felurile. Vise frumoase, vise urate, vise sexy… Vise de toate culorile… Rosu, negru… verde… galben… albastru… Si baiatul nostru din poveste, umbla prin lume, ratacind singur. Doar el si cu ideile sale. Si cauta. Cauta ceea ce oamenii numesc “jumatate”. Nu era sigur ce presupune asta. Nici macar cum arata. Dar el cauta. Stia sigur ca atunci cand va gasi ceea ce cauta, acest periplu prin lume se va opri definitiv. Fara pause de un an sau doi. Fara sentimente false. Pur si simplu se va opri. Si va incepe sa traiasca, sa respire si sa simta in alt fel. Baiatul calator a intalnit multe personaje in drumul sau. De tot felul. De multe ori a avut impresia ca a gasit ceea ce cauta. Dar de fiecare data exista cate o fisura. Fisuri mici, aparent banale. Dar care in timp au produs crapaturi din ce in ce mai mari. Care s-au transformat in rupturi. Fiecare ruptura insemna o picatura din suflul lui, care era smulsa si calcata in picioare. Dar baiatul nostru era curajos. De fiecare data isi aduna picaturile de suflet de pe jos, le curata cu lacrimi si le lipea la loc. Au trecut ani si ani. Iar calatorul se simtea tot mai batran. Desi carcasa exterioara, pe care oamenii o numesc “corp” nu arata asat, in interior, visatorul din povestea noastra se simtea singur si batran. Pana cand, intr-o zi, a inceput sa viseze toate visele in alb. Mult alb… atat de mult alb, incat il dureau ochii. Dar se simtea atras de atata alb. Vise in alb, si muzica simfonica. Oricat de obosit era baiatul, devenit intre timp barbat, visele astea in alb si muzica il faceau sa se simta bine. Visand atata alb, calatorul a ajuns la poalele unei pante foarte abrupte. In varf, ca prin ceata, se zareau turnurile unui castel. A intrebat in jur al cui e castelul si ce se ascunde acolo. Dar nimeni nu a stiut sa-I spuna exact. Toti ziceau insa de o misterioasa printesa frumoasa, care statea inchisa intre acele ziduri. I s-a spus insa ca multi au incercat sa ajung acolo, dar nimeni nu a reusit. Multi s-au intors din drum, speriati de greutatile drumului, si patrunsi de frigul care venea dinspre castel. Calatorul nostru s-a pus insa pe ganduri. Nu cumva acolo sus…? Oare? Nu putea sa stie pana nu incerca. Si era gata sa indure si obstacole, si frig… orice… Inainte insa de a porni la drum, s-a pus sa doarma… Si a visat din nou mult alb… doar ca de data asta, albul se transforma in umbra unei printese care alerga prin livezi. Drumetul s-a trezit dintr-o data, simtind in el o caldura intense, si o atractie cum nu mai simtise niciodata. Parca el ar fi fost de fier iar in castel se afla un magnet puternic. Asa ca a inceput sa urce… si sa urce… Printesa in alb ii aparea mereu in vise… iar el urca mereu. Imbracat doar in sperantele cautarilor sale, nu simte frig, cid oar o briza placuta. Genunchii ii erau zdreliti si plini de sange, sfasiati de ghimpii drumului, dar el nu vedea decat trandafiri albi. Si muzica simfonica. Asa ca urca…

Nimeni nu stie cum se termina povestea. Calatorul nu s-a mai intors sa le spuna celor de la poalele muntelui ce e in castel. Poate mai urca si azi. Din cand in cand insa, cand se risipeste ceata, oamenii pot vedea stralucirea scurta a armurii sale. Si atunci, ei se gandesc ca visatorul isi continua drumul sau spre castelul printesei albe dintre neguri… Iar povestea continua…

Oare de ce...?

2009-04-27T13:32:00.001-07:00

Exista in viata noastra momente in care stam si ne intrebam oare de ce ni se intampla x sau y lucru? "De ce mie? De ce asta? De ce acum?"... Cu siguranta fiecare am avut ganduri de genul asta cel putin o data in viata. Chiar mai frumos este cand ajungem la discutii cu Dumnezeu. "Doamneee, de ce mi-ai dat mie asta...?" si dai cu lacrimi si pumni in piept. Hai sa o spun pe aia dreapta, si eu am trecut prin asa ceva. Am si plans. Si m-am jurat ca fac orice, doar sa trec peste momentul cu pricina. Sa fim seriosi... cati dintre noi nu facem asa? Iar dupa ce trece "potopul" revenim la vechile noastre obiceiuri. Numai ca intre timp, unii afla ceea ce mi-a ajuns si mie in fata ochilor, si prin creieras... Doamne Doamne ne da fiecare clipa din viata noastra, fiecare intamplare si fiecare persoana care ne influenteaza, cu un anume scop. Cu aceassta ocazie tin sa-i multumesc sus numitului Doamne-Doamne... pentru toate persoanele de sex feminin care au trecut prin viata mea. Mai ales ca mi-am dat seama ca atunci cand ne ia pe cineva de langa noi, mereu ne da posibilitatea de a invata ceva din etapa care s-a incheiat, si ne ofera pe altcineva, care sa invete altceva, si sa umple golul ramas. Iar cand invatam tot ce vrea El sa ne invete, Doamne-Doamne ne aduce langa noi persoana care ne va fi alaturi toata viata. Eu pana acum am invatat increderea, am invatat tradarea, am invatat sinceritatea si puritatea din privirea unui om, iar acum invat despre prietenie adevarata, care sa iti bandajeze ranile. Vom vedea ce va mai fi...

Si va dau un sfat: fiti intotdeauna voi insiva... liberi... fara ziduri... oricat ar durea unele rani, se vindeca mai rapid daca lasi pe altii sa ti le atinga, sa ti le mangaie si sa ti le sarute...

Lupta cu valurile

2009-04-24T13:06:00.000-07:00

2002, Vama Veche, pe terasa la clatite. Pana atunci dialogul era complet dezlanat, batranul hipiot bolborosea cate ceva despre cum s-a schimbat Vama, despre cum s-au schimbat oamenii de acolo, se razvratea ritmic impotriva tanguitoarelor manele ce se unduiau dizgratios adunate de vant si scurse uleios peste fetele noastre…

Eu mosmondeam unidirectional focusat intr-un pepene galben in care se balacea amorfa o gasca de clatite rumenite in tigaie, trase in rom, batjocorite prin nuca si acoperite cu cativa nori de frisca…

La un moment dat, intrerupand parca vacarmul strazii, printre particulele minuscule de praf ridicat de masini scumpe si cu jante sclipicioase, batranul hipiot spuse:

In viata e ca in mare, cu cat te agiti mai mult, cu cat te lupti mai mult cu valurile, cu atat obosesti mai repede… o lupta continua si sleitoare care se termina intotdeauna cu altceva decat ti-ai dori tu.

Si aici apare dilema mea…

Faci ca mine, ti le iei in piept ca Belodedici, te lupti, tragi, nu-ti lasi momente de odihna, sau te lasi relaxat in voia sortii, te duci unde te impinge ea, te multumesti cu ce primesti si nu-ti permiti sa vrei mai mult?

Pentru ca, de stai sa te gandesti, amandoua variantele au minusurile lor… de te lupti - obosesti, nu ai hodina, te lovesc toate, iti pui in fata tot timpul limite ce trebuiesc trecute, praguri ce trebuiesc escaladate. De te lasi moale si flasc va trebui sa te multumesti cu ce pica, nu-ti vei ingadui visuri, nu vei avea dreptul sa speri la mai mult.

Care e varianta ta?

Vise catre ingeri

2009-04-23T15:16:00.000-07:00

Azi noapte am visat un inger...
Ce banal suna, nu?
Dar stiu sigur, era ingerul ei,
Ingerul ei pazitor.
L-am strans in brate.
Si l-am rugat sa imi incalzeasca
Visele zgariate de scoarta de copac.
M-a privit fara sa zica nimic.
Ochii lui m-au incalzit
si m-au inghetat in acelasi timp.
Mi-e frica, dar simultan
Simt speranta cum infloreste
in adancurile mele.
Si atunci am strigat
Din toata puterea inimii:
TRAAAIEEESSSSSCCCCCC!!!!!

Fara Reguli...

2009-04-23T10:08:00.000-07:00

Ne aruncam intotdeauna cu capul inainte, calculand fiecare pas privit printre regulile societatii in care traim. Ce s-ar intampla insa daca ne-am calcula pasii in functie de sentimentele noastre? Sa zbori atunci cand vrei tu sa zbori, nu cand iti cere societatea. Sa iubesti cand si cum vrei tu, fara teama ca vei fi privit drept "Ciudat" de catre cei din jur. Sa poti exprima liber ceea ce e in mintea si inima ta, fara sa stai sa te intrebi cum vor reactiona cei carora le vorbesti. Unii ar spune ca o lume fara reguli ar fi anarhie, si ca fiecare ar face ce l-ar taia capul... oare asa sa fie? Nu am fi mai fericiti daca am iubi pe cine vrem, fara sa ne fie frica de despartiri? Eu inca vreau sa fiu liber sa strig "IUBEEEESC"... fara sa imi fie teama ca voi fi privit ca un nebun, fara sa imi fie teama ca ea se va uita la mine prin lentila regulilor impuse de asa zisa societate moderna, gandindu-se de mii de ori inainte a-mi da un raspuns...

Cateodata gandim prea mult

2009-04-22T17:47:00.000-07:00

Stam de multe ori, cu viata in propriile noastre maini, si ne gandim prea mult. Inaltam ziduri in jurul nostru, gandind ca asa nimeni nu ne poate face rau. Speram totusi sa gasim iubirea. Dar niciodata nu ne intrebam ce e de fapt iubirea. Si cand apare cineva care e gata sa riste totul pentru noi, inaltam si mai mult zidurile din jurul nostru. Si apoi aruncam cheia. Ne numim fiinte rationale, care gandesc cu creierul. Si uitam de cele mai multe ori sa ne ascultam inima. Cat de des reusim sa facem asta? Cat de des am fi dispusi sa ne lasam inima in mainile unei persoane care ne ofera in schimb inima sa? Cateodata gandim prea mult... si analizam prea mult... si uitam sa ne traim aceasta cursa perpetua care se numeste viata... cateodata gandim prea mult, si uitam ca fericirea si iubirea se simt cu adevarat in doi... dar cateodata gandim prea mult...

Scrisoare deschisa de la mine catre lume

2009-04-20T14:27:00.000-07:00

E patru dimineata si n-am facut nimic bine, aveti mare dreptate sa-mi reprosati o gramada, e dreptul vostru, asumati-vi-l. Cu doua „cratime”. Am facut foarte multe greseli, eroarea incepatorului, nu am stiut decat sa ma ambalez, sa fiu entuziast.
Nu am facut decat sa ma dedic unei meserii, sa ma implic atat cat imi permite sufletul, creierul mai putin, el inca mai are nevoie de lectura ca sa poata zburda. E doar in joc de glezna. Sunt mic, sunt la inceput, ma chinui, ma zbat, dar VREAU.
Trebuie sa vreti si voi, doriti-va, aveti vise, munciti pentru ele, transpirati. Stiti ce-am aflat eu printre multe altele de cand sunt in bransa asta pe care unii o numesc "imputita"? Stiti? Ca sunt oameni care nu isi cunosc visul, care nu au vise, care nu-si pun intrebari. Tragic domnilor copii. Tragic cu caps lock. Ma iertati ca va numesc copii, nu va simtiti jigniti, bucurati-va, atat timp cat sunteti frumosi si puri. Aici nu vorbim de o scrisoare fortata de imprejurari, aici nu se intampla acte de eroism, nu sunt o Ecaterina Teodoroiu, eventual un ecaterin cu e mic bineinteles. Sunt un biet copil mai mare care tine in mod neaparat sa va vorbeasca in timpul sau liber, noaptea, cand ma plictisesc dormind. Eu nu sunt Chirila. Eu nu pot fi Chirila, tata n-a scris carti, el le-a jucat in tren cand le amesteca la septica. Nici macar Tudor nu sunt. Dar stiti care diferenta intre tata lu’ Chirila si tata lu’ Beju? Ca daca Tudor n-ar fi devenit artist si-ar fi dezamagit tatal, iar el, Tudor nu l-a dezamagit pe Ioan Chirila, marele Ioan Chirila. Eu, in schimb, mi-am dezamagit tatal, poate si pe mama, si in mod sigur am dezamagit mai multe persoane care tin la mine intr-un fel sau altul.
Eu nu sunt nici macar profesionist. Deci nu aveti dreptul sa ma judecati. Eu sunt un om. Deci aveti toate sansele. Sa ma judecati. Faceti-o! Decent...La fel cum o sa faceti cu scrierea asta, o s-o intoarceti pe toate fetele, o sa incercati sa-i descoperiti sensuri. Nu insistati prea mult, luati partea buna a lucrurilor: un om unic in felul lui, dar ascuns intre patru pereti, va vorbeste si incearca sa va spuna ceva din experienta lui minima de viata, atat, nimic mai mult. Va indeamna sa cititi! Va astept intrebarile, dorintele, frustrarile, urlati-mi-le. Le accept.
Eu vreau sa va bag in seama, sunteti foarte importanti pentru mine, ajutati-ma prin atitudinea de A VREA sa stiti. Fiti deschisi, intrebati, jupuiti-ma de viu. Indrazniti. Nu va doriti sa fiti ignorati, doriti-va sa fiti observati. Eu va observ si stiu ca puteti! Nu va dezamagiti pe voi insiva...Cititi!
Eu nu mai am timp sa citesc, timpul meu a trecut, a venit vremea sa corectez, sa ascult, sa vorbesc despre ce am citit. De fapt a venit vremea sa muncesc. De dimineata pana seara. Ca sa am ce sa mananc, ce sa iau pe mine cand merg la serviciu si cu ce plati ratele la banca.
Acum e timpul vostru. Toti cei care cititi aceste randuri, sunteti, intr-un fel sau altul, nevoiti sa munciti, asta fac eu acum, muncesc, sa supravietuiesc acestei lumi, vietii asteia. Epuizati-va energia constructiv, munciti pentru voi ca sa va fie mai usor atunci cand va trebui sa puneti o paine pe masa copiilor vostri. Merita. Si in zece minute de pauza, intre o cola si un pufulete, zambeste la o fraza din Marquez...Stiati ca Mungiu la 16 ani citea Salinger? Nu va multumiti cu putin, explorati, cunoasteti, aflati, imbogatiti-va spiritul, faceti-l sa zboare, fiti mandri de voi, de ceea ce puteti...
Tot ce faceti, faceti pentru voi, aveti libertatea de a alege, faceti-o intr-un mod pozitiv... Merita.
O sa va spun o poveste. E cu zambete. Cititi-o si dup-aia mergem la teatru, promit. O sa il vedem pe Albulescu. Mircea Albulescu, ala cu sprancene stufoase, e meserias. Vine povestea...:
Stiti de ce e important sa citesti? Ca sa afli care e rolul unui butete intr-o sala de clasa. Raspuns gresit: sa stergi tabla de creta cu el!
Citeam, absorbit, flamand, n-aveam bani de pufuleti, bausem un ceai ieftin facut de tata...ii simteam gustul si la ora 12, iar la 13 am aflat de rolul buretelui. Stiti cum e sa citesti cu tigara in gura si sa uiti sa tragi? Stiu ca nu stiti, nu va luati cartile cu voi la baie. Citeam de Preda Marin cu filtrul intre buze si citeam atat de extaziat de cele ce aflam incat fumul zbura, nu-l inghiteam, pana s-a intamplat minunea...mi-am varsat cola...pe fata de masa...Si-atunci buretele. Am rezolvat cu un burete. Daca nu as fi citit? Nu stiam ca buretele ala plin de creta poate absorbi chiar si o doza de cola. Acum ca s-a strecurat un picur si prin laptop...mai conteaza? Important era ca aflasem de stiloul lui Preda ca era de aur? Dar scrisul? De platina? Nu dragilor. Scrisul sau era o forma de existenta, un moyen de vivre...
Atat cu povestea.
E important sa cititi ACUM. „Acum” va apartine. Traim vremurile in care apar grijile, tocanita de facut, copiii de crescut, „mersu’ la lucru”, jungla umana, va doriti cariere si bani, asta va necesita investitie in timp, iar serile sunteti obositi, va e sa deschideti o carte. Acum timpul va apartine. Doriti-va sa stiti sa raspundeti la fiecare intrebare pe care o sa v-o adreseze plodul pe care-l veti avea mai tarziu. Nu va doriti sa munciti pana seara pentru a-l putea trimite la meditatii pe bani. Visati sa munciti pana la 3 si restul sa il petreceti langa fiicele voastre, langa baieteii vostri...o sa fie mult mai castigati, veti fi mult mai fericiti, veti avea satisfactii mult mai mari stiind ca va permiteti sa ii invatati voi, o sa simtiti o data in plus ca va apartin. Iar in timp veti zambi afland cat de mult va seamana pentru ca i-ati modelat si invatat VOI, nu pe banii vostri, ci pe SUFLETUL vostru.
Doriti-va sa stiti mai mult decat ieri azi, nu va multumiti cu putin...
Banii, cardurile, se pot pierde pentru ca sunt realitati palpabile, insa ce-i in cap si-n suflet nu se pierde never ever...cunostintele, cunoasterea, cuvintele, abecedarul, dictionarul vostru intim, tot ceea ce ati acumulat, asimilat citind, invatand, nu se pierde, el exista in VOI si va pleca odata cu VOI cand „va veti inchide pravaliile.”
V-am scris cu drag, eu, un om cu o mic si m de mana. Va doresc s-ajungeti oameni cu caps lock.

Salutari "Matinele"... cunoscatorii stiu de ce...

2009-04-20T12:54:00.000-07:00

Neaaatzzzaaaaa... Adicatelea acum am inceput sa ma "trezesc" si eu. Din mai multe puncte de vedere. Pai, mai nou imi dau trezirea dimineata colegii de la Matinel... Alex si Simona... sau Simona si Alex... plus Luci si Cosmin, care se mai trezesc si ei din regie sa se "baga" precum chestia aia cu nuca in perete. Oricum eu ma uit cu un ochi critic, de "EZPERT" (hi-hi) ... dar si cu unul curios. Nu de alta, da' mi-s colegi, tineri si frumosi sunt (de parca subsemnatul e mos urat) si in plus... am descoperit ca trezitul de dimineata ajuta. Cam asta e cu trezitul fizic... Salutari "Matinele", si va astept si pe voi, cei din sibiu mai ales, dimineata, de la 8:30 la 10, pe EvenimentTV... a, sa nu uit... Poate o sa aveti parte si de niste dialoguri cu Jiji (pac-pac, m-ai inteles...), sau cu "ciocoflenderu" de Margelatu / Florin Piersic... sau cu "tovarasul" Ion Ilici Iliescu (mai draga...). si daca stau sa ma gandesc, poate si cu Vanghelie Care Este...
Continuam. Tot din cauza Matineilor (nebuneilor), m-am trezit si la sufletel si creieras. Am "prestat" alaturi de ei pe aleile din muzeul satului... si am invatat din nou sa zambesc... partial din cauza lor... adica de jumate... pentru jumatea cealalta e de vina natura, soarele, melancolia mea si domnu bucur, cu muzeul lui.

A, si nu cred ca v-am spus... m-am apucat de alpinism. Cavalerul subsemnatul a intalnit un castel foaaaaarte inalt... cu o printesa frumoasa dar inchisa in castel. Numai caaaa.... (virgula) cavalerul nu se da batut asa usor... rabdare este, stie cineva unde gasesc echipament bun sa ma catar pe ziduri? Va spun eu, printesa merita... si in plus, prea multa izolare strica. viata e frumoasa, trebuie sa stii sa o vezi... Uoau... cred ca o sa imi creasca barba de la atata filozofie...

Hai ca v-am pupat! Sa fiti iubiti. Si sa nu va dati batuti usor! Si sa mergeti la muzeul satului... noapte buna. Ne trezim dimineata, la Matinel!

Sa plangem, pentru Invierea lui Hristos...

2009-04-17T17:24:00.000-07:00

E 4 dimineata... sunt inca la televiziune. Se monteaza de zor la programul pentru Duminica Pastilor. Ca niciodata, in studio e liniste. Se aude doar zgomotul sec al tastaturilor, dar parca si acela cu o sfiala deosebita. Suntem contratimp, si nu ar fi prima data. La fel se intampla si la Craciun, sau la Revelion. Dar de Pasti e altfel. De Pasti e o liniste plina de sfintenie. Nimeni nu injura, nimeni nu bodogane, desi acum, parca mai mult ca niciodata calculatoarele o iau razna pe rand. Deodata, un coleg care monta niste filmari religioase cu Veta Biris, renunta la casti, cupleaza boxele, si in camera aia de 4 pe 4 se aude lin "Hristos a inviat din morti... A inviat, a inviat..."... Ne uitam unul la altul si nu zice nimeni nimic. Piesa curge... e pusa pe repeat. nici nu stiu cand cineva a adus o lumanare, iar colega mea de la grafica a inceput sa planga. Atunci mi-am adus aminte de bunica. Eram copil in corul bisericii cand ea m-a invatat acest cantec. Nu l-am mai cantat de atunci. Nici nu as mai avea voce. Dintr-o data mi l-am adus aminte pe tot! Murmuram cu totii, ca hipnotizati... suntem oameni mari, in toata firea, dar lacrimam in fata mariri Invierii. Da oameni buni! Macar de Pasti cautati-va adanc in suflete si plangeti! Plangeti pentru amintirile pe care le credeati uitate, plangeti pentru bunicii care acum stau la dreapta Tatalui, plangeti pentru ca nu suntem vrednici de momentul acesta al Invierii Mantuitorului! Macar o data pe an sa plangem si noi pentru Hristos!

HRISTOS A INVIAT!

Raza de floare...

2009-04-17T00:55:00.001-07:00

No comment... e doar un interior de suflet...

Azi...

2009-04-17T00:25:00.000-07:00

Nu mai vreau

2009-04-17T00:23:00.000-07:00

Sarbatori inflorite...

2009-04-16T13:58:00.000-07:00

A venit primavara... e atat de frumos sa te plimbi in aleile unui parc sau potecile unui munte... sa simti mangaierea unei raze de soare... si mirosul unei flori de cires... Cred ca am dat cam mult in sentimentalisme, dar in sfarsit incep sa simt si eu toate astea, in sfarsit am intrat si eu in primavara... si cred ca imi schimb vocatia... cred ca am sa ma fac alpinist... nu ma intrebati de ce... atat va pot spune, ca am primit o provocare. Provocarea de a vedea dincolo de zidurile unei inimi. Iar zidurile alea par foarte inalte. Asa ca acum imi cumpa niste franghie, hamuri si multa rabdare... sper sa pot ajunge pe culme acelor ziduri. Sa pot privi dincolo de ele. Ceva imi spune ca va merita. Iar pana atunci, admir florile... sa mergem sa luam lumina si sa ne bucuram de frumusetea din cei de langa noi. Si de flori...

Va doresc tuturor sa aveti parte de sarbatori inflorite...

Primavara suntem normali - BY CABRAL

2009-04-13T17:49:00.000-07:00

Urmatorul articol nu imi apartine. Este preluat de pe blogul lui Cabral. Adica da, ciucalata de pe Acasa Tv. Dar este un text super, care descrie exact starea romanilor in acest anotimp. Asa ca, lectura placuta.

"Dupa doua zile intregi petrecute prin parcuri am ajuns la o concluzie: primavara este singurul anotimp cand ne comportam si noi ca niste animale ce au o legatura cat de mica cu natura.
Iarna blestemam si spumegam toate ninsorile posibile - ori ca sunt prea mari si dese, ori ca nu-s deloc, vara cotcodacim ca niste gaini ambetate de soare caldurile insuportabile, toamna oracaim scarbiti de frigul ce-si arata dintii si de ploi si noroaie… primavara este singurul anotimp in care umanii sunt multumiti de ceea ce se intampla in natura.
Se uita cu moace total tembele la pomii in floare, se intind pe iarba total uimiti de starea aia de bine (scrutand cu atentie dupa urme de cacati de caine), biciclesc harburile abandonate pana atunci prin garaje si boxe din subsol… toate activitatile astea care ar trebui sa fie normale, sunt niste noutati absolute primavara.
Mai mult, se uita dupa randunici si porumbei de parca ar vedea martieni in curu’ gol, la norisori de parca vad nave spatiale in flacari, fiind realmente socati (dar incantati) de puhoiul de oameni din parc…
Si, ca si capac, cred ca primavara este singurul anotimp in care oamenii mai respecta natura. Prin toate parcurile in care am fost era curatenie, fara PET-uri aruncate prin boscheti, fara ambalaje de biscuiti abandonate pe langa bancute, doar chistoacele omniprezente promit parca scarba ce va sa vie fata de natura in urmatoarele luni…
Bine, ascultatorii de manele la telefon erau si ei in parc, vaicarandu-se sincron cu fetele apropiate, privind molcom si tamp in ecranele cu milioane de culori…
A fost un week-end frumos, am vazut oameni jucand fotbal / badminton / tenis, oameni zambareti care se plimbau, pusti care topaiau multumiti, copii care-si smotoceau incaltarile jucandu-se de-a “v-ati ascunselea” (oare pe astia mici nu-i mai invata nimeni “frunza“? Jocul ala e beton!). Ce inseamna un colt de iarba, o floare-n pom, o felie de soare, o pasarica (bre, lasa gandurile perverse!)…
La voi?"

ChEsTiOnArU' Lu' PrOuSt

2009-04-13T13:09:00.000-07:00

M-au mancat degetele acum cateva zile... si am cautat pe net Chestionarul lui Marcel Proust. (Pentru inculti, asta e scriitorul. Pe pilotul de formula 1 il chema Alain Prost, parca) Am primit cateva referinte despre acest chestionar, l-am citit, am raspuns sincer, si va provoc si pe voi sa faceti la fel.
1. Principala mea trăsătură - sinceritatea
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat - onestitatea
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie - modestia
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei - prietenia
5. Principalul meu defect - nehotararea
6. Îndeletnicirea mea preferată - comunicarea
7. Fericirea pe care mi-o visez - nu cred ca exista, dar o caut
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire - sa nu mai am nici macar un prieten adevarat
9. Locul unde aş vrea să trăiesc - pe o strada linistita, intr-o casa micutza tip cabana si cu o piscina mica
10. Culoarea mea preferată - portocaliu
11. Floarea care-mi place - trandafirul alb
12. Pasărea mea preferată - vrabia
13. Prozatorii mei preferaţi - Alexandre Dumas, Michel Zevaco
14. Poeţii mei preferaţi - Arghezi, Eminescu, Marin Sorescu si bineinteles, eu (:P)
15. Eroii mei preferaţi din literatură - cei 3 muschetari
16. Eroinele mele preferate din literatură - nu prea am
17. Compozitorii mei preferaţi - Vivaldi, Ravel, clasicii in general.
18. Pictorii mei preferaţi - nu am
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală - Papa Ioan Paul al II-lea si Barack Obama
20. Ce urăsc cel mai mult - rautatea viscerala si falsitatea
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere - curajul de lua decizii corecte
22. Cum aş vrea să mor - banal, in somn
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă - cele fara de intentie
24. Deviza mea - Zambeste, maine poate fi mai rau!

Fereastra de primavara

2009-04-11T01:29:00.000-07:00

Am lasat fereastra si usa deschise larg.
E primavara si caldura noptii
Imi umple sufletul cu mireasma ei.
Am lasat fereastra si usa deschise larg,
Pentru ca sufletul meu, inghetat,
Vrea sa evadeze si sa rada, asa,
In ciuda sortii.

La inceput mi-a fost teama.
Ma temeam sa nu intre cineva
In sufletul meu si sa fure
Imaginea ta.
Ma temeam ca poate sufla vantul
Si o sa stearga de tot poza asta
Prafuita si plina de sange,
Ascunsa adanc in inima mea.

De fapt, am lasat fereastrea deschisa,
Si usa desfacuta larg, cu speranta.
Poate ca cineva o sa treaca
Pe acolo, si sa vada bolnavul din mine.
Poate ca vei fi tu, sau va fi alta.
Niciodata nu stim ce e scris.
Mireasma lunii imi alina durerea,
Ma face sa torc usor fuiorul
Impletit cu vise din mine si tine.

E primvara afara si noapte.
Lumea spune ca e cald si placut.
Eu am ochi si nu vad,
Urechi care nu mai aud.
Dar in inima mea au inmugurit
Fluturii si alearga prin iarba
Rosie ca zambetul tau.
E primvara si asta ma face sa vreau
Sa alerg si sa fiu fericit
De-asta usa sta desfacuta in hau,
Si-n plus… am lasat deschisa fereastra.

Caldura cenusii

2009-04-09T13:25:00.000-07:00

Lumea zice ca a venit primavara. Afara, intr-adevar, vremea s-a incalzit si au inceput sa inverzeasca ramurile copacilor. Dar inauntru? Si inauntru e cald, dar e noapte. E o noapte in care nu-mi pot da seama daca pe aleile din inima mea ramurile au sau nu muguri. Se aude un ciripit, dar e inca asa departe… E cald, dar nu-mi pot da seama daca e caldura primaverii, sau pur si simplu caldura jarului pe care l-ai lasat in urma ta. Ma adun incet din cenusa in care m-am transformat. Valvataia ce a fost intre noi m-a ars complet. Cei din jur spun ca tu ai reusit sa te retragi la timp si ca nu iti mai e frica de astfel de foc. Nu stiu daca e adevarat. Stiu doar ca eu m-am parlit rau de cateva ori, iar de data asta am ars complet. Chiar daca tu nu ai vazut nimic. Nu ai stiut sa vezi? Nu ai vrut? Sau poate… nu am stiut eu sa iti arat? Sunt doar intrebari acum. Podul care ne lega a ars si el o data cu mine. Asa ca acum nu mai am cum sa ajung la tine. Te vad, si daca strig mai tare stiu ca ma si auzi. Dar prapastia devine tot mai mare. Si eu am ragusit. Mi se pare mie s-au si tu parca te-ai indepartat? Eu raman aici. Ma adun usor din propria cenusa. Stau pe marginea drumului si privesc in jos, in adancul ce ne desparte acum. Astept. Sincer, nu stiu ce astept. Stiu ca niciodata flacara mea nu va mai arde cu aceeasi putere. La inceputuri chiar, am vrut sa urlu la toti, si cu mainile goale sa ma apuc sa construiesc iar podul intre noi. Acum mi se pare o nebunie. Tu esti acolo, intre ai tai, si sper ca iti e bine. Ma rog sa iti fie bine. Si ca, macar din cand in cand sa iti aduci aminte de mine. Si sa arunci o privire dincoace de prapastie. Daca vei zari un stalp fumegand sa stii ca sunt eu. Cata vreme vei vedea fum, poti stii ca sunt acolo pentru tine. Iar daca intr-o buna zi nu o sa ma mai vezi, nu te speria. Ori s-a indurat cineva sa adune cenusa mea si sa o imprastie, ori, de-atata privit in jos am cazut. Sau poate am renascut, transformat intr-un cires ciudat, cu flori aproape sangerii, care infloreste de doua ori pe an. In mai, si in iunie. Acum ma culc. Am nevoie de puteri, pentru a ma regasi maine si a mai aduna ceva din ramasitele facute scrum. Am sa las fereastra si usa deschise… cine stie ce se poate intampla… poate intri tu… sau poate intra una din asistentele de la sectia de “Arsi”, pregatita sa ma panseze…
Noapte buna…

Lista lui Liviu

2009-04-05T15:13:00.000-07:00

Zilele trecute am butonat iat blogurile prietenilor, cumnatilor, verilor si alte cunostinte. Asa am dat peste un articol misto in blogul lui fra. Apropo, vi-l recomand si voua... E destul de funny. Nu am mai ras de mult cu adevarat. Dar cand l-am citit am pufnit. Blogul in cauza se numeste "Niciodata n-am... " (Daca vreti sa intelegeti contextul se recomanda citirea cu atentie a originalului). Da, am luat ideea de acolo, asa ca, din puncte de vedere al eticii jurnaliste tre sa precizez sursa. M-a tentat ideea unei liste de genul „Am / N-am”, o lista cu lucruri pe care le-am facut sau nu le-am facut pana acum. Sau pe care visez sa le fac. Asa ca am incercat sa vad cum ar arata o astfel de lista in cazul meu. Uhhhh... deci...hhhmmmm... greu, dar totusi...

AM:
- fumat (m-am lasat in clasa a 12-a)
- baut alcool (vin si bere, dar m-am lasat si de „sportul” asta)
- luat decizii fenomenal de proaste (sunt genul de om care se da cu capul de pragul de sus ca sa-l vada pe cel de jos)
- iubit cu adevarat (si am facut prostia sa imi pun intreaga inima in mainile unei singure persoane)
- suferit ca un caine (urmarea logica a celor scrise mai sus)
- pus ganduri pe hartie (bune si rele, poezie si proza, aberatii, etc.)
- incercat sa nu ranesc niciodata pe nimeni (mai ales pe cei care i-am iubit)
- dorit sa fiu fericit (cred ca inca imi doresc. De fapt, cam asta ne dorim cu toti, nu?)

N-AM:
- avut niciodata multi bani (desi nu m-ar deranja)
- avut mereu curajul sa spun ceea ce gandesc (si am pierdut mult)
- reusit sa fiu la inaltimea asteptarilor unora (in general nu ma deranjeaza. Dar pt unele persoane chiar ar fi contat)
- fost sincer mereu, (face exceptie cateva persoane. Abia acum imi dau seama ca asta a fost in dezavantajul meu)
- facut niciodata „pasi inapoi” (desi, uneori imi doresc sa dau timpul in urma si sa repar niste greseli mari cat casa)
- stiut sa imi gestionez resursele (indiferent de ce vorbim. Dar invat acum.)
- facut dragoste cu o persoana la care nu am tinut (scuze fra, ca ti-am copiat replica, dar „sangele apa nu se face”. Se pare, ca noi, neamul Beju, nu suntem construiti pentru "random sex", asa cum spui tu.)
- fost (niciodata) altcineva
- altceva de oferit decat inima si sulfetul

Mda... Cam asta ar fi! Ce credeti acum despre mine? A... si apropo... leapsa... cine are curaj sa isi scrie propria lista cu „Am/n-am” ? 

Merg...

2009-04-01T16:38:00.000-07:00

Azi am facut primii mei pasi. Ca un copil intr-o lume noua. Si ma uitam mirat in jur. Totul mi se parea atat de nou si de stralucitor. M-am uitat in jur, la chipurile aparent fericite care ma inconjurau. Si am inceput sa fac pasi... Unul, al doilea... inca unul... Apoi am ridicat privirea din pamant si am incercat sa vad cararea pe care mergeam. Dar parca era ceata. Nu vedeam mai mult de cativa metri. M-am uitat inapoi si am vazut iar ceata. Dar parca aocolo, in ceata "din urma", se vedeau niste chipuri... auzeam niste voci si vedeam niste ochi caprui, care ma incurajau. "Hai, curaj! Ai inceput bine, continua! Nu te opri". Mi-e frica! Drumul "din fata" pare neprietenos. Si e frig. Si ploua. Nu-mi place. Dar e un drum pe care trebuie sa-l fac! Asa ca azi am facut primii pasi. Acum astept sa vad cu ce alte drumuri se mai intersecteaza!

Vise despre flori de cires

2009-03-30T04:27:00.000-07:00

De cateva zile nu prea mai pot dormi cum trebuie. Ajung acasa, si odata ajuns in pat, ma foiesc… gandurile imi zboara in toate directiile principale ale vietii mele cotidiene, sau analizeaza aspecte importante ale trecutului. Oare ce-ar fi fost daca…? Stupid… de-a dreptul stupid. Parca nu mai sunt bun de nimic. Nu mai am energie. Uneori ma simt ca o lumanare. O lumanare careia I se termina fitilul si se stinge incet incet. Iar m-a prins ora 4 dimineata. Numai ca de data asta nu ma mai gandesc nici la trecut nici la prezent. Nu ma gandesc nici la ochi caprui si obraji imbujorati, nici la ingeri tristi care trebuie inveseliti. Ma gandesc la florile de cires de pe muntele Fuji. Intotdeauna m-a fascinat cultura japoneza. Pornind de la povestile cu samurai, cu filosofia ascutita a sabiilor si intelepciunea tusului negru de penel. Dar mai ales cu frumusetea gradinilor japoneze si cu perlele florilor de cires. Muntele Fuji. Inteleptul Japoniei si batranul batranilor. Cred ca intr-o alta viata am trait la poalele sale. Si probabil am fost cires. Un cires care plange. Cum, nu stiti cum plange un cires? Un cires plange in versuri. Plange desfacandu-si petalele pentru a bucura privitorul. Ciresul plange cand vede in jur mii de alti ciresi care au flori la fel sau chiar mai frumoase decat ale lui, si care i-ar putea lua oricand locul de langa altarul fericirii. Si cel mai tare, un cires plange atunci cand o fata frumoasa cu parul lung incepe sa-i rupa fiecare creanga, una cate una, distrugandu-i visele, pentru ca, intr-un final, sa-i arunce trunpul in flacarile altarului, cu o nepasare majestuoasa. Cam asa plange un cires la poalele muntelui Fuji. Iar acel cires sunt eu. E ora 5. Mi-e din ce in ce mai greu sa dorm. Somnul meu nu mai are vise si uneori chiar imi e frica sa dorm. As vrea sa pot adormi intr-o livada de ciresi. La poalele muntelui Fuji. Si sa fiu trezit de acea fata cu parul lung, care ma v-a alinta cu atingerea ei. Stiu ca mai tarziu, acea atingere o sa imi provoace ce-a mai mare durere. Dar acum vreau doar sa dorm la poalele muntelui Fuji, in livada de ciresi, sub mangaierea ei…Sssshhhhhhh…….

Acesta sunt Eu? Oare?!

2009-03-29T11:13:00.000-07:00

Oare cum ma simt azi? Oare cum m-am simtit ieri sau toata saptamana sau si mai tare cum ma simt de o luna de zile? Poate sunt insingurat, trist, amagit, neinteles. Oare de ce fug? Desi ar trebui sa caut oamenii pentru ca ei iti dau cateodata raspunsuri la intrebari nerostite, poate fug neancetat de ei.
Amintirile ne scot din lumea reala si ne duc departe, unde cuvintele nu-si au rostul, ne duc într-o lume unde motivul nostru e sa privim in noi, sa plangem de durere sau de fericire, sau poate din cauza sentimentului pierdut undeva in drumul anilor ce tot trec! Poate pentru ca nu-mi place mila, pentru ca simt ca am pierdut demult o parte din "ceva" si trebuie s-o caut, dar nu in virtual. Virtualul e refugiul oamenilor slabi si eu nu-s unul dintre ei inca. Astazi ori esti in "cerc",ori in exteriorul sau. Cuvintele pot insemna multe, poate mai mult decat ne putem imagina, pot fi pline de inocenta sau pline de tradare, depinde de motivul care vine la noi pentru a spune cuvintele. Se poate sa ne para rau dupa anumite lucruri pe care înca nu le-am zis, sau am zis prea mult! Nu stiu cine ma poate intelege. Vine un moment cand iti dai seama ca viata ti-a scapat printre degete si ca tu ai ajuns un simplu spectator la rolul tau. Stai pe margine si privesti uimit. Lucrurile se leaga si se dezleaga, oamenii intra si ies din viata ta si tu te afli in acelasi loc ca si inainte. Te simti dat afara din propria viata. Iti devii strain si te intrebi: oare cand s-a intamplat asta?. Cineva imi spunea candva, sa nu caut nimic, ceea ce trebuie sa vina cu siguranta va veni, indiferent de unde. Am tras o concluzie: cu mult mai putin as fi suferit daca nu mi-as fi dorit un suflet drag alaturi. M-am inchis intr-o lume a mea, carti, bloguri, versuri, muzica, munca nebuneasca, am renuntat la orice fel de tratament, lasandu-ma in voia sortii. Am uitat demult ce inseamna planuri de viitor si m-am obisnuit cu ideea ca maine poate fi decat un alt pas! Acesta (oare) sunt eu, acesta-i sufletul meu expus in cateva cuvinte (oare!?)

Dor de zambet...

2009-03-27T16:40:00.000-07:00

De ce ne e asa de greu sa ne exprimam gandurile si sentimentele cand trebuie? V-ati intrebat vreodata? Mai ales cand suntem pusi in fata faptului implinit? Sau cand primim o lovitura neasteptata, in cel mai nepotrivit moment al vietii? E grea intrebarea... eu unul nu i-am gasit raspuns. Acum stau si ascult emisiunea colegei mele Anamaria... Mariuta mica, de ce emisiunile tale par asa de triste? Sau e doar parerea mea? In fine... Cand vreau sa imi torn balsam pe ganduri, ascult cuvintele ei. Desi imi e doar colega. O foarte buna colega si atat. Offffff... Numai ca emisiunea din seara asta mi-a adus aminte ca nu am mai zambit de mult. Adica nu am mai zambit cu adevarat. Pentru ca grimase ale fetei, mimand zambetul, au mai fost. Dar eu numai zambesc din inima in ultima perioada. Cam de vreo doua luni. Si e al naibii de ciudat... culmea e ca nici nu mai vad zambetele altora. Poate au disparut? Ma uit la cei din anturajul meu apropiat, cei pe care ii consider "de-ai mei"... fete obosite si zambete fortate... dar in ochii lor se vede blazarea. Acum cateva zile m-am intalnit cu cineva care mereu ma facea sa zambesc. Si care de obicei, chiar si cand situatia era grea, tot avea un zambet in privire. Acum nu l-am mai vazut. Poate nu era, sau poate sunt eu atat de orb incat nu mai vad zambete. Oare ce se intampla in jurul meu? Mariuta imi trimitea acum cateva zile un text de Tudor Chirila. il gasiti ceva mai jos, pe la un comentariu. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva am inceput sa construiesc zidul izolarii in jurul meu. Zidul acela de care ma voi lovi de mii si mii de ori, pana cand ma voi frange... nu vreau! Eu vreau sa zambesc! Eu vreau sa traiesc, cu bune si rele, dar mereu cu zambete! Va rog, nu va mai ascundeti zambetul din priviri! Lasati-ma sa il sorb, pana cand se va impregna si in mine. Am nevoie sa invat iar sa zambesc! Va rog ajutati-ma sa zambesc! Mi-e dor sa zimt caldura interioara a unui zambet... cine imi da meditatii? Meditatii in arta zambetului... Nu se ofera nimeni?...

Ganduri in noapte

2009-03-26T17:17:00.000-07:00

E ora 2 jumate. Noaptea. Am plecat de la lucru la 1, dar nu pot dormi. De o ora jumate incerc sa imi analizez toti acesti 28 de ani care s-au scurs de cand fac umbra pamantului. Sau, ma rog... ultimii 8 parca sunt mai importanti. Ce am facut eu bun in viata? Sau ce am facut rau. Totul pornind de la o idee de baza... nu sunt perfect! Nimeni nu e si nimeni nu ar trebui sa creada asta. Ma tot gandesc... Timpul trece incet, tic-tac... iar eu tot nu pot sa dorm... Nu mai am nici ceai in cana... ar fi mers un pahar de vin bun... M-am lasat de mult de "sportul" asta... In ultimii 8 ani de zile, doar doua persoane m-au convins sa "gust" (ca nu-i pot spune baut) un pahar de vin. Unul e tata... celalalt era cat pe ce sa imi fie socru. Dar nu mi-e... Pacat. Om destul de fain. Tot nu pot sa dorm... Pana la urma ceva bun cred ca am facut, daca din 3 relatii serioase in ultimii ani, de 2 imi amintesc cu placere. Problema e ca pun prea mult suflet. Exagerat de mult. Iar cand se termina "povestea", doare al dracului de rau. Kids, do not try this at home. Si de fiecare data, stau pe tusa o perioada. Apoi analizez, si merg inainte. Dar fac mereu aceeasi prostie de a-mi pune sufletul pe tava. Desi, la urma urmei, nu imi pare rau. Deloc. Atata vreme cat am fost respectat si am simtit ca persoana respectiva m-a iubit macar putin, prefer sa respect si eu la randul meu, si sa le pastrez pe toate in inima mea... 3 fara 20... tot nu pot dormi... ar fi fost buna si o tigara acum... m-am lasat si de asta... Sa le fie de bine. Oricum sunt prea slab. O singura fata, pana acum, a reusit "performanta" de a ma convinge sa ma ingras. Acuma sunt iar slab. Poate gasesc pe altcineva. Cred ca uneori am nevoie de prezenta unui suflet care sa ma iubeasca. Si atunci cand il am, ma motiveaza. De multe ori fac lucruri doar "de dragul ei". Chiar daca sunt constient ca imi fac bine mie. De dragul ei sunt mai ordonat, de dragul ei sunt mai atent cu aspectul meu exterior, de dragul ei am fost la dentist (desi am o fobie), de dragul ei m-am reapucat de facultati (desi consider diploma de licenta hartie de sters la fund). Si tot de dragul unei fete aveam grija si de dieta mea zilnica. Acum am slabit, nu am mai fost la dentist, la facultate nu prea mai am chef sa merg... am ramas totusi cu ordinea... pt ca nu mai am o Ea. Care sa ma motiveze doar cu simpla prezenta langa mine. Si caut. Am impresia ca nu v-a fi o cautare lunga de data asta. Sper. Recent am gasit un ingeras care mi-a dat curaj. Era un inger trist. Si am inceput sa ma intreb cum poti inveseli un inger? Acum incerc... si incerc... si incerc... Poate am sa reusesc sa inveselesc ingerul. Dar pe ele... cele care au trecut pe langa sufletul meu si l-au mangaiat cu caldura din ochii lor blajini... pe ele le voi purta mereu cu mine. Adanc in inima... E 4 dimineata... Ce trece timpul... O sa ma pun sa dorm... Treziti-ma cand vine ingerul... vreau sa-i spun ce aripi frumoase are. Si cat de mult imi place cand zboara... Treziti-ma...

Curajul de a darui

2009-03-25T05:06:00.001-07:00

Traim intr-o lume in care strigam cat de tare putem ce vrem. Cerem si ne simtim frustrati ca nu primim ce vrem atunci cand vrem. Vrem bani, vrem satisfactii, vrem respect, cerand lumii sa se invarta in jurul nostru. Adesea auzim oameni furiosi pe viata ca au prea putine, pe parteneri ca nu le ofera ce sau cat vor ei, pe societate ca este nedreapta. Prea rar se vad oameni dispusi sa ofere. Toti vrem sa primim. Sigur, fiecare dintre noi suntem fiinte unice. Dar totusi, ce ne da oare dreptul de a considera ca totul ni se cuvine si cautam sa luam neaparat, uneori cu forta, ceea ce consideram ca ni se cuvine? Suntem atat de orbiti de noi, incat uitam ca fericirea si iubirea nu se obtin prin forta si nici nu se ofera automat doar pentru ca existi. Cea mai mare parte din ceea ce obtinem in viata, obtinem daruind. Daruind timp celor dragi, rabdare, intelegere si toleranta, avem sanse mai mari sa primim dragostea si daruirea lor, decat daca le reprosam ca nu ne fac fericiti. Daruindu-ne pe noi, avem posibilitatea sa descoperim ca in jur se deschid mai multe usi decat daca batem cu pumnii in ele. Nu e ceva usor sa oferi. Multi nu inteleg de ce e necesar sadaruim inainte de a cere. Dar eu va intreb: cum ar arata viata daca toata lumea ar astepta sa primeasca intai, si abia apoi ar darui? Intotdeauna viata rasplateste cu varf si indesat pe cei ce daruiesc. Poate nu atunci cand vrem, sau cum vrem, dar e cert ca nu ramane datoare, iar cei ce daruiesc stiu asta. Oamenii cei mai bogati sunt cei ce daruiesc cel mai mult, cu drag si fara regret. Am invatat mai degraba sa strangem, sa ne temem pentru noi si “fericirea” noastra, si sa indepartam tot ceea ce nu ne face pe plac. Lupta impotriva egoismului este dificila, pentru ca toti avem nevoi si impulsuri. Daca insa descoperim ca exista o alternativa mai bogata, a daruirii, viata mai castiga o sansa in fata celor care vor ca lumea sa se invarta in jurul lor! Asa ca incercati pentru o clipa, sa aveti numai ganduri bune si sa daruiti! Si aveti grija de voi…

Intalnire cu trecutul

2009-03-25T05:03:00.000-07:00

Azi m-am intalnit cu una din fantomele trecutului. O fantoma care nu m-a speriat deloc. Dimpotriva. O fantoma a trecutului. O “umbra veche”, cum imi place mie sa alint astfel de fantome. De obicei rad, glumesc si e relativ ok, cand intalnesc astfel de fantome. De data asta insa, a fost altfel. Mi-a iesit in cale si mi-a zis simplu, “buna”… Simturile mele s-au blocat instantaneu. “Buna”, i-am soptit si eu cu jumatate de gura. Nu stiam daca sa ma bucur si sa zambesc, sau sa plang si sa o iau la fuga. Am plans in mine si am ramas. Fantoma din trecut m-a invitat la ceai si la o plimbare. Am acceptat mecanic. Eram in continuare pe “pilot automat”, afisand un zambet sec, de fatada si o privire care nu exprima nimic. In sufletul meu era insa furtuna. Era prima oara cand o vedeam , dupa ce devenise cu adevarat trecut. Asa ca in mine se dadea o lupta apriga. Revedeam acele plimbari pe care le faceam impreuna razand si fugarindu-ne pe aceleasi alei. Apoi mi-am adus aminte de noptile in care mi-era frica sa inchid ochii, pentru ca imi apareau flash-uri de imagini cu ea sau cu noi. Acele nopti in care ma trezeam leoarca de transpiratie sau de lacrimi. Dar astea erau in interiorul meu. In fata acestei fantome a trecutului meu, eu, cel care de obicei ma las purtat de sentimente, incercam sa stau sec, sa afisez un alt eu, lipsit de emotii. Dar parca si ceaiul avea un alt gust, mai bun, in prezenta ei. Apoi am plecat impreuna, parcurgand acelasi traseu ca alta data… Doar ca acum, mainile mele se zbateau sa stea cuminti in buzunare, sa nu o cuprinda. Iar buzele mele rosteau banalitati, cand ar fi vrut sa urle… Sau sa o sarute… si brusc, intalnirea s-a terminat. Ea a plecat in drumul ei obisnuit…Eu am ramas pe loc cateva minute, privind lung dupa ea si stergandu-mi o lacrima care incepea sa razbata la coltul ochilor mei tristi. De ce a trebuit sa se intample toate astea? De ce a trebuit sa te intalnesc exact acum, cand credeam ca viata merge inainte, si ca totul va ramane doar un trecut frumos? De ce s-au trezit toate acestea in mine cand ti-am vazut privirea? De ce? DE CE ?... Dar pana la urma, trecutul e trecut… Poate vreodata ne mai intersectam cu asftel de “umbre vechi”, o lacrima ne mai curge pe fata usor… Dar privim in jur, privim langa noi, ne inghitim durerea amintirilor trecute, ne facem curaj si mergem inainte… lasand in urma noastra amprentele unor pasi fumurii, din care uneori mai picura lacrimi si sange din bucatile de inima franta ce le lasam in fiecare secunda de iubire trecuta…

De ce ne iubesc femeile pe noi, barbatii

2009-03-23T17:01:00.000-07:00

Randuri special pentru barbati. V-ati intrebat vreodata, de ce ne iubesc femeile? Eu cred ca e un mare mister in general. Dar ca sa ne descretim fruntile, am incercat sa aflu cateva raspunsuri. Am dat si eu un search pe Google, si am gasit cateva raspunsuri. De ce ne iubesc femeile...

Pentru ca scriem poezii, cantece si carti dedicate lor.
Pentru ca niciodata nu le intelegem, dar nu renuntam la asta niciodata.
Pentru ca vedem frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca putem reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar ramanem fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traim ca sa le facem sa zambeasca.
Pentru ca nu ne e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu ne pasa cum aratam sau daca imbatranim.
Pentru ca le facem sa rada.
Pentru ca insistam sa facem si sa reparam lucruri pentru care nu avem pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca nu purtam si nu visam vreodata sa purtam tocuri.
Pentru ca spunem povesti foarte frumos.
Pentru ca ne e frica sa chelim.
Pentru ca intotdeauna se stie ce gandim si intotdeauna spunem ce vrem exact sa spunem.
Pentru ca cea mai mare frica a noastra este sa nu fim barbati adevarati, iar pentru aceasta trebuie sa ne retragem din cand in cand.
Pentru ca abilitatea noastra de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca facem mari eforturi sa ascundem, fara succes, ca suntem fragili si umani.
Pentru ca fie vorbim prea mult, sau deloc.
Pentru ca intotdeauna terminam mancarea din farfurie si suntem
recunoscatori pentru asta.
Pentru ca suntem intotdeauna capabili sa invetam si sa ne schimbam.
Pentru ca suntem exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca le putem privi in ochi si sa le topim instantaneu.
Pentru ca vrem sa fim omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu facem compromisuri.
Pentru ca pentru noi nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu putem trai fara ele, oricat de tare am incerca.
Pentru ca suntem aproape de ele cand au nevoie de noi.
Pentru ca curatam semineul si ducem afara gunoiul sau le caram bagajul fara a le intreba macar.
Pentru ca suntem intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirmam ca suntem.
Pentru ca ne plac lucrurile extreme si atunci cand ajungem acolo, ele sunt gata sa ne prinda.
Pentru ca suntem destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ele ne iubesc, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

Scuzati putin "adaptarea" la persoana noastra masculina... dar sper sa intelegeti. Parerea mea e ca au o doza de adevar cele de mai sus. Parerea voastra o astept la comentarii, mai jos...

Ideal romantic

2009-03-23T14:50:00.001-07:00

Cauti, dar nu prea stii ce cauti.
Nu stii sa definesti precis.
Te zbati, te agiti, te lupti,
Prins in caderea ta in abis.

Ai in fata mereu un ideal.
Iti dai seama ca acolo trebuie sa ajungi.
Iti da seama ca jumatatea ta exista.
Ai vazut-o, deci e un fapt real.

Si te zbati, si te framanti, si te lupti, intruna…
Viata e mai degraba un drum stanga-dreapta,
Si nu poti sa mergi direct catre ce vrei.
Si-atunci te-ntrebi: De ce nu pot doar sa intind mana?

Esti constient ca drumul nu e drept,
Si ca omul din tine e plin de greseli,
Dar visul te face mereu sa tot speri
In cautarea unui ideal perfect.

Iar intr-o buna zi, idealul asta v-a ajunge la tine,
Un biet romantic trist si de moda veche.
Atunci ar trebui sa-l apuci si sa-l tii bine,
Ca-ntr-un intreg din doua suflete pereche.

Fuga dupa fericire

2009-03-23T14:41:00.000-07:00

Toata viata fugim…
Fugim dupa o fericire perpetua
Cand suntem copii,
Fugim in bratele mamei,
Cautand fericirea de a fi ocrotiti…

Crestem mari mai apoi.
Si ne cautam fericirea
In zambetul timid al iubirii,
Fara sa stim de fapt,
Ce inseamna iubirea…

Devenim adolescenti,
Ajungem apoi incet la oarecare
Maturitate. Si cautam…
Fugim in bratele persoanei
Care ne face sa simtim macar
Putin, dragostea si fericirea…

Apoi, cand aceasta umbra
Dispare, cautand si ea alta fericire.
Fugim din nou. Cu lacrimi.
Fugim, plangem si cautam,
Inconstient, fericirea…

Ne casatorim, imbatranim,
Avem copii si nepoti,
Ne aducem aminte de toate
Cele de mai sus,
Iar la un moment dat,
Cand nimeni nu se asteapta,

Inchidem ochii si…
Fugim! Fugim,
Pentru ca - nu-i asa? –
Mereu cautam… Fericirea…

Primavara din mine

2009-03-22T11:27:00.000-07:00

Teoretic, primavara a venit de mult. Pe strazi zapada s-a topit, vremea incepe sa se mai incalzeasca... iata, aproape a trecut si luna lui martie. Deci, ati putea spune, da, primavara a venit. si v-as raspunde simplu. Da, a venit afara... dar in noi? Adanc, acolo in tine, cititorule? In cel mai adanc ungher al sufletului tau a venit primavara? Au inceput sa infloreasca ciresii pe aleile gradinilor din inima ta? S-a topit zapada? Au aparut lacramioarele, zambilele? Eu abia acum incep sa simt toate astea. La mine, gradinile din suflet au avut o iarna anormala. nu a inceput in decembrie, ci in februarie. Si inca mai e ghiata si zapada. Dar ieri, plimbandu-ma pe aleile gradinilor mele, am vazut un ghiocel, si un muguras pe o creanga. Si undeva departe, am auzit un ciripit timid. Atunci am inceput sa zambesc. Tristetea care ma inghetase in ultima perioada, dadea acum semne timide de topire. Mi-am dat seama ca ciclul anotimpurilor din sufletul meu reintra in normal. Sunt putin egoist si mi-as dori sa am parte numai de vara sau primavara frumoasa. Dar aproape ma blocasem in iarna. Acum, cu rabdare, o sa lasam primavara sa isi croiasca drum in mine... Astept sa vad florile de cires... sa ma plimb prin iarba abia rasarita... astept sa ascult ciripit de pasari... si poate pe aleile incalzite de soare, voi gasi ceea ce iarna mi-a alungat. Sper ca si la tine in suflet, cititorule, a venit primavara... si sper sa ai parte cat mai mult de bucuria florilor ei...

File din poveste

2009-03-21T16:03:00.000-07:00

Azi dimineata m-am trezit... a batut cineva la usa mea, dar cand am deschis nu era nimeni... m-am uitat in stanga, in dreapta... nimic... nici o persoana... nici un trandafir, nici o sticla de vin... Apo m-am uitat in jos, si am vazut un plic mare alb. L-am ridicat, si din el a cazut o foaie ingalbenita. Erau cateva randuri sterse de lacrimile care umpleau foaia... iar jos, in loc de semnatura, urma unei picaturi de sange uscata de trecerea vremii. Mi se parea ca traiesc parca o scea dintr-un basm... Un basm cu un cavaler de moda veche, sarac, dar plin de iubire. Un fel de Don Quijote, in cautarea Dulcineei sale... doar ca imbatranitul cavaler a ajuns la un castel, o cetate veche, situata langa o Magura inalta, de pe care se vedea toata lumea. Iar in castel isi pieptana cosita, o domnita care-i pica cu tronc viteazului nostru. In acelasi timp, domnita il placu pe cavaler. simtea o atractie puternica, ce ii facea inima sa bata mai tare, si crezu ca e iubire. Il atinse pe cavalerul cel imbatranit in armura, cu sarutarea ei. sarutare care se dovedi a fi fatala cavalerului. din acel moment, sufletul sau a orbit si a surzit. Avea ochi, dar nu vedea, urechi, dar nu auzea ce se intampla in jurul sau. El era acum fericit, si credea ca toata lumea din jur e si ea fericita. Numai ca domnita isi pierdu incet incet trairile puternice de la inceput. S-a incapatanat insa sa ramana alaturi de cavaler, in speranta ca totusi acesta se va trezi, si o va face fericita. A incercat chiar sa-l zgaltaie pe cavaler de cateva ori, dar degeaba. Pana cand, intr-o zi, si-a luat ramas bun, si l-a parasit. Abia atunci, ramas singur, vechiul si ruginitul cavaler se trezi din visarea lui. Castelul se narui in jur, asemeni iluziei de fericire pe care si-o crease. Ruinele zaceau napadite de buruieni, si tot ce mai vedea cunoscut era Magura, pe care insa nu putea urca, pentru ca aceasta se misca odata cu el. Batranul cavaler lua atunci o foaie alba si incerca sa isi scrie ultimele sale cuvinte catre Dulcineea. Lacrimile insa ii umplura ochi, cazand in picaturi grele, peste randurile de cerneala. Iar la sfarsit, inima sa plezni in mii de bucati, si o picatura de sange se prelinse in josul paginii. Cavalerul cazu, si vantul lua foaia plina de lacrimi. Foaie pe care acum o tin eu in mana, intrebandu-ma daca a fost vis, sau povestea continua...

De ce iubim femeile...

2009-03-20T12:01:00.000-07:00

Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, cica sa-ti arate ca te iubesc.
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles.
Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.
Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga.
Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor.
Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti.
Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.
Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine.
Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina.
Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii.
Pentru ca au sani rotunzi, cu sfarcuri care se ridica prin bluza cand le e frig,
Pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie.
Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit.
Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme.
Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate.
Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune.
Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame.
Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase,
Pentru ca au de fiecare data orgasm.
Pentru ca daca n-au orgasm il mimeaza doar ca sa te simti tu bine.
Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.
Pentru ca mintea voastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

But life still goes on...

2009-03-19T16:28:00.001-07:00

Fratilor am dat in boli ascunse... Bine, ati putea spune, si ce-i asa important la asta? Cei care ma cunosc spun ca oricum eu nu sunt 100% normal... Ca sunt prea... sau prea... depinde si cum ma vezi, sau cat ma cunosti. Si depinde cum definesti "normalitatea". Revenind... imi place muzica celor de la Queen... imi place si Florin Chilian... imi plac si baladele celor de la Taxi. Dar recent am reusit un maraton... Am stat sa ascult 3 OREEEE, numai muzica celor numiti mai sus. Si am inceput lejereanu... cu muzica lui Chilian... "Chiar daca"... super piesa! Asta mai ales daca sunteti genul de om care dupa o despartire isi nenoroceste nervii, sau mai grav, venele...
"Chiar daca
N-o mai vezi zambind...
Chiar daca....
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca...
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat...
Chiar daca...
Nu-i mai poti vorbi,chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
Chiar daca....
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii,el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu....
Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult.
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult"

La "felul doi", am servit niste balade asezonate de la Taxi...
"Cine-mi va mai spune-n fiecare noapte somn usor si
Cine-mi va mai spune-n fiecare zi "Imi este dor" si
Cine-mi va mai spune "Te iubesc", acum, cand tu nu mai esti.
Cine-si va mai pierde mana foarte-ncet prin parul meu si
Cine-mi va mai spune "Va fi bine" cand e foarte greu,
Cine-mi va mai spune "Te iubesc", acum, cand tu nu mai
Nu mai esti, tu nu mai esti
Gandul sa-mi citesti."

Maaaammma dupa aproape 3 ore numai de muzici din astea, am inceput sa simt ca parca am exagerat cu negativismul. Adica, da, imi place muzica lor, dar parca prea multa tristete strica. Asa ca, derulare pe "rapid inainte"... am dat de Queen... si aici am inceput sa imi reincarc "corazon"-ul cu ganduri pozitive...
"But life still goes on
I can't get used to living without, living without
Living without you by my side
I don't want to live alone, hey
God knows, got to make it on my own
So baby can't you see
I've got to break freeeeee..."

Deja incepeam sa ma vad cu pletele in vant, mergand pe o autostrada (nu, nu era autostrada romanesca, din simplul motiv ca era prea bine asfaltata)... si ca sa inchei "orgia" mea de 3 ore,
am bagat o ultima piesa si am oprit calculatorul, ca deja dadeam in extreme, alcool nu beau, deci m-am retras la pat, nani, paturica... pt ca viata merge inainte...
"The show must go on!
Inside my heart is breaking,
My make-up may be faking,
But my smile, still, stays on!
Whatever happens, I'll leave it all to chance.
Another heartache - another failed romance.
I have to find the will to carry on!
On with the,
On with the show!
The show must go on."

Shhhhh... acuma dorm... visez... show-ul, viata si iubirea mea merg inainte. Deocamdata, la usa mea atarna biletul cu "do not disturb"... sa vedem cine are curajul sa bata si sa lase o sticla de vin rosu si un trandafir. Alb...

Nu doar o provocare... doua...

2009-03-18T05:24:00.000-07:00

Trebuie sa recunosc ca ideea asta cu provocarea mi-a venit de la o postare de pe blogul lui frate-miu. sper sa nu se mai supere ca i-am adaptat ideea la nevoile, gandurile si sentimentele mele. Oricum, eu va lansez doua provocari, nu una. Si ma adresez mai ales celor care au iubit cu adevarat, sau inca iubesc. Prima provocare ar fi sa va descrieti pe voi si persoana (iubit/iubita) care v-a influentat cel mai mult pana acum. Iar a doua provocare se refera la o descriere a celor mai interesante, a celor mai intense si frumoase momente si sentimente din viata voastra sentimentala de pana acum. Stiu, nu ma acuzati si voi... destul mi s-a spus pana acum ca prea sunt sentimental, prea o dau "pe love" in blogul asta. Pentru cei care nu au inteles, tocmai de aia scriu aici, pentru ca asa sunt eu: sentimental, sensibil, romantic, si de moda veche. Nu va place, nu cititi. Nu mi-am propus sa ajung la sute de vizitatori, ci doar sa scriu ceea ce simt. Daca sunt si altii ca mine, vor intelege, si poate isi vor face curaj sa scrie si ei niste randuri. Si mai presusu de toate am facut blogul asta pentru ca imi e mai usor sa imi exprim gandurile, trairile si sentimentele in scris. Punct. Revenind la provocari, ca sa nu dau apa la moara unora, am sa incep prin a raspunde chiar eu la cele doua provocari. Descrierea mea e simpla. Sunt un barbat cu inima de copil, care se indragosteste pana dincolo de nori, atunci cand cineva merita. Tocmai din cauza asta am avut si cateva cazaturi nasoale din viata mea. Mi-a adunat insa resturile, le-am lipit la loc, si cu inima carpita, am pornit mai departe. Stiu ca undeva, acolo, o voi gasi pe cea care v-a ramane pana la urma alaturi de mine. Pana acum, din toate femeile ce mi-au trecut prin viata, una singura a fost aproape de acest ideal. Nu am sa-i dau numele. Am sa-i spun simplu, "Ea". Ochi caprui aproape mereu zambitori. Obrajori dulci, care roseau atunci cand spunea o minciuna. Sau cand se rusina de ceva. Si nu stiu de ce, parul ei ma ducea cu gandul la acele filme in care fetele isi pieptanau podoaba capilara de 100 de ori. Fix. O persoana care ma facea sa simt ca mai exista ceva in viata, dincolo de bani, casa, servici. Cu care ma simteam in al noualea cer, indiferent ca spalam impreuna vasele, ca ne plimbam in parc, sau ca savuram amandoi un ceai. Cam asta ar fi legat de prima provocare.

Iar la cea de-a doua... cel mai frumos moment petrecut impreuna cu Ea... au fost mult prea mult ca sa aleg unul singur. Asa ca am sa scriu f pe scurt doua dintre ele. Primul a fost concediul din perioada august-septembrie 2008. Miniturul Europei, in grup. Si unde peste tot unde s-a putut, am stat impreuna in camera, am admirat multe impreuna si am sacait-o sa imi traduca tot ce se vorbea in germana (sic). Iar al doilea moment a fost revelionul 2009. Chiar daca pentru unii a parut "boring", stiu ca Ea ar fi dorit mai mult, dar pt mine a fost cel mai frumos revelion, pur si simplu pt ca au fost trei zile in care am respirat acelasi aer, am impartit aceeasi perna si am tinut-o in brate...

Hai, gata... ca ma apuca plansul... si barbatii nu plang... acuma ma duc sa cumpar niste lipici si banda adeziva. Ma carpesc si incerc sa vad ce imi mai rezerva viata. Pana una alta, va astept si raspunsurile voastre la provocarile astea. atat cat va permite timpul si inima.... Salutare, si nu uitati... iubiti-va frumos!

Vise de calator...

2009-03-17T14:43:00.000-07:00

Uneori imi vine sa las totul balta si sa o iau la fuga. Sa ma duc cat vad cu doi ochi, sa scap de toti si de tot. Sunt convins ca si voi, ceilalti, ati trecut prin starea asta. Dar cati dintre noi am avea curajul sa transpunem in fapta asa ceva? Pare un gest nebunesc. In cel mai bun caz, ne luam concediu cateva zile, si chiar daca nu plecam de acasa, ne inchidem telefoanele, si stam si vegetam, in speranta ca ne vom incarca bateriile. Ieri m-am deci si eu sa inerc lucrul asta. Macar atat sa fac pentru mine. Asa ca sa nu va speriati daca nu va raspund o perioada la telefon. Ramane sa ma decid cand voi face acest lucru. Am studiat si oferta, poate ma retrag la vreo pensiune micuta, asa, cateva zile, undeva in munti. Sa stau, sa dorm, si sa ma plimb in natura. Bine, recunosc, nu o sa imi inchid telefonul, doar ca nu o sa mai raspund anumitor persoane. voi fi "disponibil" doar pentru 3 persoane. Una din ele e maica-mea... celelalte doua ar trebui sa se stie... A, si o sa imi iau si atlasul cu mine. Sa deschid la nimereala, si macar sa imi imaginez ca ma plimb prin tari straine. De preferabil tari in care nu se vorbeste germana. Am avut o astfel de experienta, si m-am simtit cam nasol. Nu intelegeam decat jumatate din ce se vorbea, tot timpul sacaiam pe cineva din grup sa imi traduca, iar daca vroiam sa intreb ceva si eu, trebuia sa rog pe cineva daca are chef sa faca serviciile de interpretare. Asa ca, de data asta nu. Chiar daca va fi o calatorie imaginara, prefer sa fie undeva unde se poate dialoga in engleza, franceza sau italiana. Desi, daca stau sa ma gandesc, in calatoriile imaginare, pe care le voi face de undeva din mijlocul poienii, pot vorbi orice limba. Important e ca cei care imi toaca mie nervii, rabdarea si sanatatea, sa nu dea de mine. La urma urmei, asta e ideea de baza. Mai raman de rezolvat doua aspecte. Primul e usor... bagajul va fi cat se poate de minim. Iar la punctul doi, se pune intrebarea daca sa merg singur, sau insotit. Si daca merg insotit, pe cine iau cu mine? Maxim o persoana... preferabil de genul feminin, draguta, cu ochi caprui, si careia sa-i placa hoinareala pe munte, prin iarba. Dar inca ma mai gandesc... o sa va anunt daca oferta ramane valabila pana la final... si daca da, o sa vad eu pe cine aleg...

Slanina cu Ceapa... plus o tona de cafea

2009-03-13T15:25:00.000-07:00

Saptamana asta am ras cu lacrimi cand am citit blogul lu' frate-miu... nu stiam ca omu are asa pofte... Slanina cu ceapa si ketch-up de la McDonalds.... Dupa care, la o analiza mai atenta, mi-am dat seama ca suntem frati... si ca mie imi ploua in gura mereu cand ma gandesc la o ciorba de fasole cu afumatura, si cu o ceapa sparta langa... Dar chiar sa ma duc sa cer inghetata la non-stop, in mijlocul iernii, la asta inca nu am ajuns. Dar am cerut o data unei vanzatoare de butic sa imi incalzeasca o doza de cola... Sa fii vazut ce fata a facut tanti, zici ca i-am cerut sa-si traga un glont in cap! Oricum, celalalt domn Beju, adica in traducere, al meu frate, zicea ca renunta, si nu-si mai satisface poftele de femeie gravida. Buna idee. doar ca suma viciilor e constanta... Si uite asa am ajuns, din lac in put, si la viciile mele. Doua mari si late (cel putin pe astea le vad eu). 1- cafeaua... si 2- niste ochi caprui (se stiu ei care, nu-i mai numesc eu aici). Oameni buni... eu daca nu imi iau doza de cafea pe zi, nu pot functiona. Dar cred ca sunteti multi pe acolo, care sunteti la fel. Iar in privinta viciului 2... soarta vrea sa ma faca sa renunt... circumstantele sunt de asa natura, incat acum vad ochii aia foarte foarte foarte rar. Nu are rost sa comentam de ce. Asta e situatia, si pana la remedierea situatiei, vorba unui coleg de-al meu, bagam placa cu "Defectiune Tehnica". Bina, s-au inventat fotografiile... si mai profitam de asta, dar nu ajunge prea mult. Asa ca fac ce fac, si ma intorc la slanina cu ceapa. Fara ketch-up. Asa ca, precum spuneau unii pe la televizor...unitatea noastra va doreste "Pofta buna"... si nu uitati, Iuubiti-va mult si sincer!

P.S. - nu-i asa ca nu ati inteles nimic? Stati linistit, ca nici eu. Sincer, nici nu stiu de ce a m scris asa ceva aici. Cred ca mi-am pierdut capul. Ma duc sa dau anunt la ziar, la rubrica aia cu "pierdut"... dar nu stiu daca merita sa dau si recompensa...

Hai sa ...

2009-03-12T14:07:00.000-07:00

Frati, cumnati si cuscrii vitregi... nu stiu daca ati observat, dar parca nebunatica asta de criza incepe sa ne afecteze si sufletele. Hai sa... fim seriosi... Pe bune, cate fete (fetze) zambitoare ati mai vazut in ultima perioada. Citeam recent un alt blog, care propunea un exercitiu. Lasati portofelul acasa, si iesiti la o plimbare pe jos... sa va bucurati de lucrurile marunte... eu fac acest lucru cel putin o data pe saptamana. Si va mai provoc sa numarati cate persoane au o figura vesela in aceasta perioada... cati sunt cei care trec pe langa dumneavoastra zambind? Eu unul nu mai vad astfel de oameni. Parca toti s-au molipsit de atata criza. O fi adevarata vorba aia... banii nu aduc fericirea, dar o intretin... Hai sa... hai sa lasam deoparte banii. Eu unul recunosc: nu o duc stralucit, din acest punc de vedere, si incerc sa am grija de banutii mei. Dar asta nu inseamna ca nu pot zambi, si ca nu pot aprecia lucrurile frumoase in viata. O cafea buna dimineata, un film bun la tv, o femeie frumoasa, doi adolescenti indragostiti plimbandu-se de mana... sunt o groaza de motive pentru care sa zambesti. Sunt o groaza de motive sa ne luminam la fata... Mergeti in parc... pentru mine e imposibil sa stau in "Sub Arini" si sa nu zambesc... mutrisoarele alea dulci de copii, mamici, tatici, bunici... Sau in Piata Mare... fete frumoase, porumbei, turisti... O sarutare primita sau data pe furis... doi ochi caprui care iti zambesc timid... obrajori care se inrosesc daca ii atingi... E frumoasa primavara asta, desi poate vi se pare ca nu mai aveti motive intemeiate. Va rog sa ma credeti, si mie mi s-a parut la un moment dat la fel... dar am invatat sa gasesc fiecare farama de fericire in jur... Un singur lucru regret ca nu am facut pana acum, in viata mea... nu am ajuns sa vad Cisnadia privita de pe Magura... cineva drag mi-a spus ca e foarte frumoasa privelistea... dar zilele nu au intrat in sac... cine stie... Asa ca, va invit... hai sa zambim, hai sa raspandim macar o raza mica de fericire... Hai sa mergem pe Magura... Ce ziceti?

Am iubit, iubesc si sper ca voi mai iubi

2009-03-11T15:07:00.000-07:00

Eu te iubesc, în felul meu, tăcut,
Privind lumina zorilor de zi
Ce vor la viaţă iar a mă trezi
Spre a uita că ieri e doar trecut.

Zăresc o umbră-a cerului senin
Şi-n gând îmi eşti un vis mereu,
Eu, omul fără Dumnezeu,
În faţa ta azi vin să mă închin.

Vor trece zile şi-am să simt că iar
Pe drumul vieţii sunt alergător,
Să te sărut mi-e astăzi iarăşi dor
Şi înc-o filă rup din calendar.

Mai e puţin şi vom privi în doi
Un orizont ce ieri părea închis,
Şi, poate, ca un ultim compromis
Vor înţelege toţi că suntem “noi”...

Şi, învăţând că totul e real,
Vei da de ştire fapt împlinitor,
Mă vei renaşte tu, să nu mai mor,
Că între noi e doar un semn: egal.

Te voi iubi, în felul meu, tăcut
Privind mereu un cer înseninat...
Acel raspuns... pe viaţă ne-a legat
Şi restul... va rămâne în trecut...

Lectie

2009-03-11T15:05:00.001-07:00

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face e sa fii o persoana iubita, restul... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pase...
Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata, ci pe cine ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 min, dupa aceea ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are 2 fete.
Am invatat ca atunci cand cand sunt suparat,am dreptul sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pt durerea ta
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale
Am invatat ca indiferent de consecinte, cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca este prea greu sa iti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile!!!